Doamna Lara II

Femeia cu ochii mari verzui o fixase crunt pe servitoare, avea ochii bulbucați iar mâna dreaptă îi tremură în poală. Cum putea această femeie să adreseze asemenea întrebări. Doamna Lara era schimbătoare, îți dadea dreptul la o părere și tot atât de repede ți-l și lua înapoi. Își înclină ușor capul și fixă limbile violente de foc din șemineu.

– Rose dragă, pune două mere galbene pe sobă pentru doamna, zise femeia cu chip dulce în timp ce așeza aluatul de plăcintă într-o tipsie neagră ca tuciul. Doamna Anne fusese în casa familiei Charles de când doamna Lara era mică. Îi văzuse pe soții Charles murind împreună de febră tifoidă. Cumva Lara îi fusese încredințată doamnei Anne dar copila nu a dorit să existe niciun fel de relație între ea și această servitoare cu ochi dulci. Doamna Anne a înțeles asta și s-a conformat cu ideea, nu o deranja foarte mult atitudinea tinerei Lara, sufletul ei blând nu cunoștea supărări, discriminări și mojicii. Femeia și-a dedicat viața lui Rose și Larei, a rămas la Sundown și tot aici l-a cunoscut pe James grădinarul cu care a avut-o pe Rose. Lara le-a oferit cadou de nuntă o căsuță cu 3 încăperi pe pământurile moșiei Sundown iar o oarecare împăcare a adus ani de-a rândul liniște aici. Dar liniștea nu e veșnică, e efemeră și adorată.

– Astăzi vreau doar pâine, lapte și unt dragă Anne, spuse Lara privindu-și degetele lungi.

– Cum ? Nu mâncați ? am gătit atâta mâncare! uitați,  nici nu am pus piper pe plăcintă doar ca să mâncați. Rose îi aruncase o privire scurtă mamei ei dându-i de înțeles că e mai bine să tacă. Femeia se conformase repede și se întoarse la mestecat umplutura pentru plăcintă.

– Mâine dimineață la 4, înainte să apară soarele, te rog să împachetezi ceva mâncare pentru mine și pentru Carl. Îi spui să prindă toți cei șase cai la trăsura maro, plec la Londra. Ochii doamnei Anne se miciră, se întristase și zâmbetul de-l avuse toată seara îi dispăruse. Fata ei deasemenea o fixase pe Lara cu multă tristețe în privire. Ambele știau de ce doamna Lara merge din nou la Londra. Poștașul l-a văzut pe Jackman la Londra pe când își conduse mama în sus către nord. Dacă poștașul l-a văzut atunci sigur mai sunt oameni care l-au identificat și care îmi vor putea da idei despre domnia sa. Femeia își legăna ambele picioarele și își pocnea degetele, privirea îi era goală și totuși plină de o ură teribilă. O să-l găsesc și o să iau înapoi ceea ce e al meu, pe cuvântul meu. O să fac orice. Absolut orice. Nu mai am absolut nimic de pierdut, deja am pierdut semnele și însemnătatea vieții mele, nu pot să cred doar în Dumnezeu, am nevoie de mai mult. Pune-mi și mere și apă, mai coace o plăcintă și pune-o pe toată pentru mine și Carl, am de gând să mergem fără oprire atâta timp cât cerul ne poate lumina calea.

– Da doamnă, am să mai pregătesc o plăcintă. Rose o să vă pregătească bagajul, vocea femeii scăzuse drastic în intensitate, copila alergase să pregătească geamantanul doamnei Lara. Discuția se încheiase și Lara se retrase în camera ei.

– Rose, pune și rochia roșie de catifea, caută-mi pălăria neagră cu trandafiri și mănușile și pune-le pe toate în geantă. Lara își ferea ochii de privirea judecătoare a lui Rose, știa că e rost de întrebări și era sătulă să audă din nou aceeași discuție. Se simțea o anume presiune în cameră, în aer plutea greutatea întrebărilor. Erau 5 ani de când Lara nu a mai auzit de Jackman. În tot acest timp femeia era să înebunească de vreo două ori, nu mai exista bucurie în viața ei, nu mai picta, nu mai broda, nu mai era activă și nu mai participa la evenimentele sociale din Bibury, Cotswold.

– Doamnă eu tare sper să reușiți să dați de urma acelui domn și să luați înapoi ceea ce vă aparține, să redeveniți femeia de dinainte de care îmi era atâta drag. Iertați-mă doamnă, nu am vrut să sune așa, zise Rose cu ochii înlăcrimați.

– Lasă, stai liniștită, știu unde bați dragă Rose, și eu vreau înapoi ce nu mai am, vreau să am aripi, vreau dorință. Nu mai arde nimic în mine dar există o dorință nebună de a-l găsi pe Jackman, abia aștept să-i întâlnesc ochii și fața, să-l privesc cu răul din mine. Lara privea în oglindă lumina tremurândă a lumânării de pe măsuța de lângă pat, așa era și ea, neliniștită, nerăbdătoare. Aștepta să plece la Londra, simțea că o să reușească să facă ceea ce și-a propus, inima ei îi spunea că acesta va fi ultimul drum făcut la Londra.

Reclame

Să nu fii gunoi!

E sete mare de recunoaștere și de apreciere. O bloggeriță din Bacău scrie pe site-ul ei despre cat de grav e să mănânci din gunoi. În postarea cu pricina, postează o poză cu fața ei in prim plan, chip care nu exprimă nici milă,  nici indignare față de persoana din planul secund care este o femeie de serviciu care adună mâncarea pe care clienții nu au terminat-o spre a o duce acasă. O femeie de serviciu, o femeie care face curățenie, o femeie care nici nu cred că visează să mănânce bio sau eco, ro-vegan, vegan, gluten free, sugar free, căcat în ploaie free. O femeie care ia din gunoi mâncare nu din cauză că își dorește ci pt. că e obligată de împrejurări. Poate e mamă, poate odraslele sale se bucură de acea mâncare.

Bloggerița a ținut să evidențieze bolile la care ”se expune” ”angajații” Băneasa Shopping City, da da da , expune ! că toată gloata de angajați iau din același gunoi câte o îmbucătură, mai ales că ea în poză a reușit să-i surprindă în plan secund pe toți stând pe scaune de lemn finisat, cu șervețel la gură, furculiță și cuțit și câte un pahar de Cola tocmai când se pregăteau să dea iama în masa îmbelșugată de la Băneasa Mall. Că doar sunt angajații nu angajata, femeia aia prăpădită care nu simte deloc rușine când bagă mâna în frigiderul fără curent al societății bucureștene consumeriste din mall.

Domnișoară dragă la boli provenite de pe urma consumului de hrană te expui și dacă mâncarea ta e proaspătă, tocmai scoasă de la duș. Fumul de țigară reprezintă tot o expunere la boală, poluarea e aceeași mămăligă. Empatia în schimb e prea puțin simțită mai ales în societatea românească și asta e de înțeles, românul odată ajuns în vârf mănâncă căcat, scuzați-mi expresia și de aici încolo se pierd toate emoțiile dezvoltate în copilărie și ceva mai târziu. Uităm să empatizăm, să avem milă, să întindem o mână de ajutor. Poate dacă nu realizai acea poză cu un prim plan eșuat și un al doilea demn de milă, poate nici nu mă sinchiseam să scriu, dar am scris pentru că tu efectiv ai umilit acea femeie încercând să-i dai lecții despre ”animalul uman superior” și comportamentul său eșuat. Femeia aia deja simte rușine, femeia aia deja e umilită de viață, de rutina zilnică, de faptul că ea spală toaleta în care tu ai făcut pipi sau șterge urmele de nămol de prin magazin, nămol adus de papucii tăi. Să n-ajungi femeia aia, să n-ajungi zile cu sacrificii extreme, zile în care să te uiți printr-un tomberon sperând la o bucată de carne întreagă, învelită, neatinsă care îți poate hrăni copiii. Domnișoară, uneori a închide ochii e cea mai înțeleaptă alegere, e necesar să-i ținem și deschiși, desigur, e vital dar uneori întoarce-ți privirea dacă nu-ți place peisajul din fața ta. Regret că te-ai umilit și singură în căutarea unor like-uri, share-uri s.a.m.d. umilind pe alții. Regret că tu ceri schimbare în țara ta dar ești incapabilă să simți emoție, nu cred că dacă doamna moare de enterocolită te afectează prea mult. Știi, eu cred că în lumea asta sunt 3 tipuri de oameni: oamenii mari care vor să-i facă pe cei mici, mari; oamenii mari care vor să-i facă pe cei mici și mai mici și oamenii mici care vor să aducă pe oricine la același nivel cu ei. Cumva tu nu ești prima categorie, ești ultima.

Și e valabil pt. oricine, sărăcia nu e un motiv de amuzament, nu e motiv de umilire. Nu ai dreptul ca om să judeci un om care nu are șansele tale, ai dreptul în schimb să-i dai o mână de ajutor, ai dreptul să-l înveți dar nu scriind pe blog, asta nu-l ajută pe nefericit. Trăim timpuri grele chiar dacă marea majoritate a oamenilor nu văd asta, trăim timpuri în care animalul superior devine inchis, încuiat, singuratic, simplu, lipsit de empatie, limitat dar totuși încrezător în superioritatea sa. Mai cred în faptul că există multă prostie, spre deosebire de mâncatul din gunoi care produce enterocolită, prostia poate să fie abolită prin educație, bune maniere, cei șapte ani de acasă, citit s.a.m.d. Nu cred că acea femeie de serviciu e proastă dar cred că dacă ar fi avut o șansă la educație, astăzi n-ar mai fi căutat în auritele coșuri de gunoi din Băneasa Mall după mâncare, cred că dânsa ar fi putut fi aptă pentru un loc de muncă care i-ar permite să nu-și umilească zilele sau alții să nu-i umilească zilele expunându-le în planuri secunde în timp ce primele planuri sunt deja un eșec.

Așa că avari de bani, like-uri și faimă, țineți minte că atunci când vă clădiți superioritatea pe spatele altora, sunt șanse foarte mari să vi se strice fundația. Jurnalismul de centură, de proastă calitate și cretinoid este și va rămâne jurnalism de centură, de proastă calitate și cretinoid.

P.S. să vă faceți curățenie în curți înainte să vizați gardul și curtea vecinului.

Doamna Lara

Întunericul crunt ale orelor cinci, nu o impierdicasera pe doamna Lara sa nu iasa din nou la poarta ca in fiecare seara. Vantul naprasnic ii schimba culoarea pielii in timp ce pletele ei plapande aurii dar totodata dese erau imprastiate cu nebulozitate crescanda cand pe rochie cand in aer. Era prea frig in acea seara, doamna Lara avea ochii goi adapostiti de gene frumoase si lungi iar sprancenele bine finisate ofereau chipului ei galbui un iz usor si placut de tinerete. Trecuse de 30 de ani de ceva vreme, fusese casatorita si profund indragostita dar fericirea sa a fost pusa la incercare iar aceasta incercare lasase din pacate, urme si dureri adanci, de nesuportat pentru alti oameni. Mereu purta alb, mereu aceeasi rochie plina si bogată care fosnaia mai rau ca vantul pe la ferestrele micute ale casei sale. Talia ii era micita de stramtoarea rochiei iar partea inferioara a rochiei cadea pe pamant in partea din spate in timp ce partea din fata abia atingea pamantul. Zi de zi purta alb, avea hainele negre pastrate in dulap si uneori deschidea usile dulapului pogan de stejar si isi admira rochiile negre. Nu de multe ori se gasea adulmecand mirosul acestora, un miros ce apartinea trecutului ei pe cat de frumos pe atat de tumultuos. Cand afara ploua, doamna Lara nu iesea din casa decat la ora cinci. Nu-i placea murdaria ploii pe marginile joase ale rochiei sale dar iubea ploaia si sunetul dulce, plapand ce-l facea atunci cand se izbea de geam. Servitoarea ei, Anne o privea cu triste din tocul usii, simtea o dorinta arzatoare de a o chema pe doamna Lara in casa dar era constinenta ca e inutil sa faca asemenea chemari, mai ales ca aceste iesiri aproape nocturne aveau loc zi de zi de mai bine de un an. Femeia cu rochie alba ce fosnaia isi tinea bratele incrucisate si privea cerul intunecat in incercarea de a gasi lumina lunii. Era parca o mumie, o mumie frumoasa cu obraji rosii si buze sangerii, ochi verzi ca smaraldul si un nas usor ascutit si drept. Fata ii era neteda si curata iar gatul lung era adapostit de parul ei frumos, auriu. O frumusete de femeie care ar intrista chiar si pe cel mai fericit comediant din lume, sunt momente in care nu te poti uita la doamna Lara fara sa nu-i simti tristetea ca un cutit care-ti macelareste maruntaiele. Doamna Lara si-a umplut plamanii cu aer, a analizat repede imprejurimile mancate de intuneric si s-a intors usor catre usa intalnind privirea mamoasa si plina de mila a servitoarei sale preferate. Femeia o privise pe Anne cu ochii stinsi si isi apuca cu mainile greoaie rochia si si-o aruncase usor catre poarta curtii incercand sa-si faca loc pe aleea pietruita catre casa. Servitoarea aruncase un prospop de iuta repede peste pletele aurii ale stapanei sale in timp ce exprima trista:

  • Trebuie sa incetati, doamna draga. Ei nu se vor mai intoarce iar dumneavoastra aveti sa va imbolnaviti in cele din urma. Doamna Lara ii aruncase o privire scurta peste umar si pornise usor grabita pe scarile ce duc la etaj. Peste tot pe holul lung de la etaj, se gaseau lampadare cu petrol ce ardeau linistite aproape fara tremur. Covorul rosu ca sangele, ingust, acoperea podeaua din lemn masiv frumos ceruita si usor puturoasa. Pe peretii albi zaceau diferite picturi, harti dar si fotografii ale unor membrii ale familiei. Femeia deschise cea de-a 3-a usa din partea dreapta a holului de langa fereastra imensa si intra inauntru cercetand cu privirea intreaga incapere. Doua lampadare mici incorporau o oglinda lunga si curata, doamna Lara aprinse cateva lumanari pe masuta de la oglinda, trase cortinele ferestrei si isi aruncase rochia murdara de noroi. Un gand ii strabatea mintea. Isi intinse rochia pe sanii ei micuti si identici si se indreptase catre oglinda. Lasase rochia sa ii alunce pe sani si pe picioare in jos si incepu sa-si admire sexul si trupul conturat perfect. Pielea ei era usor galbuie si genunchii rosii-rozalii, umerii ii erau usor cazuti si bratele ii erau lungi cu maini si palme catifelate. Se privea fara rusine si cu o oarecare admiratie, femeia frumoasa din oglinda ascundea insa un trecut tiran care a schimbat-o peste noapte intr-o stana de piatra frumoasa. Faptul ca s-a admirat in oglinda reprezenta primul gand diferit pe ziua de astazi. Isi puse o rochie alba simpla, care nu fosnaia, il luase pe domnul Cristof in brate, un motan micut si jucaus si se indreptase catre bucatarie. Iubea sa stea la bucatarie, mai ales ca acolo erau mereu Anne, fiica ei Rose și cei doi caini de lup. Luase un loc pe scaun langa soba si privea servitoarea care intindea cu maiestrie niste aluat pentru placinta din aceasta seara de la cina.

– Anne … ? Tu mai stii unde sunt scrisorile de la Jackman ?

Te dai batut ?

Viata e un joc, un joc dur care nu te iarta iar daca o face, pregateste-te sa-i suporti fiecare repros. Daca insa reusesti sa joci jocul bine si sa supravietuiesti, atunci se schimba foaia, se lumineaza orizontul, norii se risipesc si lucrurile se desfasoara in armonie. Dar cati dintre noi reusesc sa joace jocul si  sa-l castige ? O mica parte, unii castiga dar cu jumatati de masura si se chinuie, muncesc din greu si pentru cealalta jumatate iar in drumul lor plin de disperare pierd esenta, pierd oportunitati, oameni sau sentimente de dragoste.

Astazi n-a fost ziua mea, am dormit cateva ore bune azi noapte iar de dimineata am avut cateva momente linistite, sunt in zilele libere asa ca ador sa ma relaxez. Fiind una din acele zile mai diferite ale lunii, imi gasisem scuza perfecta pentru a sari peste exercitiile fizice de la sala dar mi-am propus sa merg intr-un alt oras drag mie sa beau o cafea. Am mancat ceva fructe de dimineata, repede la dus, m-am spalat pe dinti si apoi m-am apucat de machiaj. Toate bune si frumoase pana cand primesc un e-mail prin care sunt anuntata ca am fost respinsa pentru o anumita pozitie din cadrul unui job pentru care aplicasem acum 2 luni. M-am uitat la mesaj si am inchis telefonul rapid si m-am reintors la machiaj, in timp ce aplicam culoare pe pleoapa ochiului drept, incepusem sa respir greu, imi tremura mana si lacrimi imi curegeau necontrolat pe obraji. M-am oprit, am inspirat adanc, am expirat si am privit cerul. Nori grasi si odiosi se adunasera pe cer, lasand dezgolita o pata albastra ca apele oceanelor care in scurt timp fusese acoperita. M-am reintors la machiaj, continuam sa ma machiez si simteam ca obosesc, ma simteam fara putere, eram suparata, ganduri se adunasera in mintea mea ca norii de pe cer si le-am dat voie sa-mi intunece mintea. Si mi-am plans de mila, ma simteam descurajata. Normal ca n-am mai mers sa beau cafea dar nu suportam sa stau in casa, mi-am luat telefonul si cardul, am tras niste pantaloni pe mine si dusa am fost. Si ma batea ploaia pe spate si-mi ingheta fata iar ochii-mi erau fara de viata. Mergeam pe strada ca o luntica, nu stiam incotro. M-am urcat in autobuz si am mers sa cumpar mancare. M-am luat cu una alta si mi-am uitat supararea, am venit acasa, am despachetat si depozitat mancarea, am bagat haine la spalat, mi-am schimbat hainele de pat, am sters praful, mi-am aranjat camera si mi-am aprins lumanarile parfumate. Uitasem ca am fost respinsa dar am dat voie sa ma simt respinsa iar noi ca si oameni putem sa permitem sau nu, putem sa vedem soarele pe cer sau sa nu-l vedem chiar daca el e acolo, putem sa iubim persoana care merita iubire sau putem sa iubim si sa stim ca acea persoana nu merita iubire.

Azi am avut scuze !!!

  • Am avut pentru ca am vrut sa am, am vrut sa-mi plang de mila cand puteam sa nu o fac, puteam sa ma machiez in continuare, sa-mi pun un ruj frumos pe buze si sa-mi spun: „poate urmatorul job e al meu” dar n-am facut-o, mi-am pierdut timpul plangand, ca e usor sa plang, ca sunt om si ca noi oamenii mergem pe drumul cel mai usor si doar atunci cand ne vedem in groapa pana la gat ne adunam puterile sa mergem pe drumul plin de provocari.
  • M-am lasat doborata de ploaie si nu am mers sa-mi beau cafeaua in orasul drag mie pentru ca nu era soare, pentru ca n-am vrut sa caut soarele intr-o zi urata in schimb am gasit uratul si dezgustul dintr-o zi ploioasa. Sunt oameni care vad o zi ploioasa ca pe o arta, ca pe o recenta pictura a lui Dumnezeu in care pensula a desenat minuni iar culorile au dat viata peisajului. Am ales calea usoara .
  • Nu m-am dus la sala ca e acea perioada speciala dar am putut sa merg la cumparaturi, am putut sa ma machiez si sa-mi curat camera. Alea au fost eforturi care au necesitat miscari fizice si totusi le-am facut . Dar n-am mers la sala, mi-am gasit scuze, am ales calea usoara.
  • Asta seara cand am fost intrebata „ce am de gand sa fac cu viata mea?” sau „am de gand sa-mi indeplinesc visele sau doar sa vorbesc despre ele?”, m-am panicat si m-au apucat toate: melancolia, disperarea, tristetea, dorul s.a.m.d. in loc sa zic: „nu stiu, dar ma descurc, stiu ca pot!”, am ales sa plang. N-am spus asta, mi-am cautat scuze si m-am plans, ca doar e usor sa te plangi si sa plangi. Curg acolo doi muci din ochi si s-a dus toata ziua/seara pe apa Sambetei.

Cu cat mai multe scuze, cu atat mai mici sansele de reusita, viata e grea, nu spun ca n-ar fi iar eu am simtit-o din plin dar am observat ca daca dau voie greutatilor sa ma apese si sa ma terorizeze, ele or sa ucida ce e mai bun si mai frumos in mine, si totusi am 26 de ani, inca mai pot face atatea, as spune ca am timp desi zilele de maine nu sunt o certitudine dar m-am saturat sa ma scuz. Si imi doresc sa slabesc, sa vizitez NYC, sa iubesc, sa scriu o carte, sa plang de fericire si sa fiu impacata cu ce am pierdut, imi doresc sa gasesc locul perfect unde sa pot sa traiesc, un loc unde sufletul sa se simta imparat cu sau fara coroana. Sunt oameni de care ne putem lipsi in aceasta viata, sunt oameni care te vor mic si te vor face mic daca le permiti acest lucru dar daca nu le dai voie, tu castigi . Daca ai avut si tu o zi proasta, imi permit sa-ti reamintesc ca ziua de maine cu toate incertitudinile sale, poate fi o zi a schimbarilor, maine poti face istorie sau poti sa urci acel munte greu pe care-l gasesti mereu la munca, maine poti schimba ce n-ai putut schimba astazi pentru ca ai avut scuze, pentru ca te-ai plans, pentru ca te-ai simtit pierdut ! Maine poate fi ziua perfecta, poti sa gasesti dragostea sau poti sa-ti descoperi o noua pasiune si imi permit sa te sfatuiesc sa te increzi in ziua de maine dar sa stii ca ziua de astazi e facuta sa-ti suni prietenii si sa-i intrebi daca sunt bine, sa-ti suni fratii, parintii si bunicii sa le spui ca-i iubesti, sa-ti saruti copilul de noapte buna si sa-i spui sotului/sotiei/iubitei/iubitului tau ca-l/ca o apreciezi. Pentru ca, vezi tu, sunt lucruri pe care poate maine nu le mai poti face, maine poate sa fie prea tarziu sa rostesti cuvintele „te iubesc” de-asta trebuie s-o faci astazi, acum cand ai ocazia . Viata incepe cu un test de sarcina sau o ecografie si se termina intr-o secunda teribila fara ecografii. Unele lucruri nu pot avea loc maine asa cum unele lucruri care trebuie facute maine, nu pot fi facute astazi.

Suntem oameni si tindem sa devenim extenuati mental si sufleteste la sfarsit de saptamana, de an, de luna dar daca simti ca azi vrei doar sa plangi, fa-o, injura, rupe sacul de box, ucide cu nerv bicicleta din sala de sport, stai in pat dar nu o fa si maine, unele lucruri care trebuiesc facute astazi, nu pot fi facute maine. Inainte sa plangi, intreaba-te daca merita sa faci un asemenea efort, intreaba-te daca merita sa pierzi atata energie iar daca nu merita, nu o face ! Tine minte, succesul e greu de atins, esecul e o obisnuinta a drumului catre succes, clacarea si pierderea de sine e optionala ! Daca permiti durerii sa te puna la pamant, asa o sa se si intample dar daca cauti sa faci din durerea ta un lucru pozitiv, rezultatele sunt extraordinare!

Sa stii ca dupa ce am plans, mi-am sters lacrimile, am decis ca maine sa merg la sala, mi-am dat drumul la muzica si am ras in hohote cand am vazut o pisica care dormea intr-un bol de cereale . Desigur, fara cereale si fara lapte !

Noapte buna, cititorule !

Roxana

Miros de … Craciun .

Ia sa vedem ! Spune-mi tu , draga cititorule , ai simtit vreodata ca intr-o anumita situatie in care te afli , simturile tale iti spun ca ai mai fost cumva agregat in acea situatie ?! Mai ales cand situatia respectiva iti aduce inapoi in minte amintiri frumoase si mirosuri dulci . Stiam si sunt perfect constienta ca  din nou ajung si cel de-al 5-lea Craciun nesarbatorit si pentru ca am fost acasa de curand , m-am umplut cu emotiile trecutului . Traiam pentru a simti din nou trecutul , unii dintre noi adora ce-i trecut mai mult decat pe propria lor persoana . Intr-o dimineata la Medias , se lasase un frig atat de greu ca aveam impresia ca e iarna , tare frumoase sunt iernile la Medias si mandru si alb mai e orasul in Decembrie . Cerul in acea dimineata era gri , parca incalcit si semana cu cerul lui Decembrie , gata gata sa-si scuture pletele-i argintii de zapada alba ca matreata ! Ce prostie am scris si cat am ras de ce am scris dar o las acolo sa va amuze si pe voi !

Facusem cafea si simteam in casa, sarbatoarea Craciunului , cea mai frumoasa sarbatoare pe care se intampla sa o iubesc mult . Am stat in bucatarie si-am privit cerul si derulasem inapoi filmul copilariei , filmul in care mama facea cele mai dulci prajituri , cozonac , sarmalute . Obisnuiam vreo 2 saptamani inainte de Craciun sa stau la masa cu mama si fratele meu si sa desfacem nuci , kilograme intregi de nuci si cantam colinde toata ziua …

Taticu baga ata in ac si o trecea cu putere printr-o ciocolata Poiana sau Africana , ii facea nod si o punea mandru pe pomul de Craciun , apoi agatam bomboane in pom si globuri . Ce globuri frumoase , simple , usor de spart , calcat pe ele si bagat picioarele dar nu se compara cu cele din ziua de astazi .

Ne imbraca mama frumos si mergeam la colindat singuri , peste tot si sunt uimita sa recunosc ca mama avea incredere sa ne lase seara pe strazi , era mai frumos pe strazi pe atunci . Veneam inghetati de la colindat cu turturi pe muci , ne stergea mama mucii si ne dezbracam si ne puneam la masa , imbracati normal ca doar puneam alt rand de haine pe noi !

Rasuna scara de colindatori , unii cantau asa de prost ca dupa ce plecau iti venea sa-ti torni un pahar de vin sa-ti fuga mintea de la acele voci teribile ! Vecinii radeau si isi faceau urari frumoase , cadouri sub brad si zile frumoase cu tati printre noi !

Am stat si mi-am baut cafeaua si-am trecut cu mintea prin cele mai frumoase amintiri , amintiri si momente pe care nu am sa le mai traiesc vreodata dar atata timp cat ma tine memoria , le voi retrai mereu , le pastrez in suflet ca pe nestemate si ma afund in ele ori de cate ori mi-e dor . Pentru ca mi-e dor , un dor dureros de mare si ma fac mica cand stiu ca nimic nu mai e la fel cum a fost … Poate de Craciun mai trece tati prin visele mele, poate Craciunul asta n-are sa ma mai doara inima ca pana acum .

Bucura-te cititorule de oameni si de zambetele lor , de vocile si sfaturile lor si nu-ti mai umple inima cu rautati , aduna in mintea ta momente dulci care sa-ti indulceasca inima cand ti-e amara ! Cauta ce e bun in oameni si ce e  bun in tine , fructifica-ti zilele si lupta pentru ceea ce crezi , bucura-te cat mai poti caci cum venim asa plecam , dureaza o secunda .

Nu va urez inca Craciun Fericit ca sa nu ma credeti mai sarita decat par dar va doresc zile frumoase si vise linistite !

 

Te iubesc , tata !

Toamna .

M-asezasem repede pe scaunul de la fereastra si priveam intunericul de afara , incercand insa sa gasesc lumina , incercand sa gasesc privelisti care sa-mi stapaneasca gandurile pline de floare precum gemul de prune din camara . Dar n-am izbutit sa gasesc lumina , era liniste in autobuz , oamenii erau prea obositi ca sa mai palavrageasca . Tocmisem ceasul si minutele alergau spre miezul noptii , mi-am scos cartea groasa si m-am apucat de citit . Mi se linistisera mainile si sangele-mi in vene incepea sa se incarce cu oboseala-mi grea si sufocanta , fusese o zi frumoasa si lunga , o zi de rememorat la batranete . Aerul din autobuz imi lovea ceafa , era rece si tepos , simteam nevoia sa inchid ferestrele si totusi in afara autobuzului , nu se poate respira. Il vazusem pe unul dintre colegii mei de munca , ma rog , facem parte din acelasi mediu de lucru dar aveam responsabilitati diferite la munca . Incercase , dupa ce ma salutase cu drag sa converseze cu mine dar nu puteam sa renunt la cartea mea pentru o conversatie . Nu prea era o ora la care sa doresc sa conversez asa ca ii taiasem repede dorul de a conversa . Il salutasem rapid , ii zambisem si apoi imi aruncasem ochii pe paginile galbejite de carte incercand sa starpesc orice contact vizual . Stiu , stiu , sunt o nenorocita ! Ce sa zic , sa mi se taie capul !? Am coborat din autobuzu cu o durere de picioare groaznica , intunericul era ca smoala , puteai sa-l tai cu un cutit , nu era alta suflare de om pe strada , in afara de a mea . Ma oprisem langa micul raulet din spatele casei , vrajita fiind de luna tantosa care se oglindea in apa murdara de intuneric . Ploua cu ganduri in mintea mea , ma asteapta zile mai delicate dar intre timp am invatat ca Universul functioneaza si in jurul meu . Trebuie sa recunosc ca dincolo de durerea si de negrul mintii mele , am avut zile frumoase , ba chiar implinite . Ma tem sa le numesc fericire , cred ca fericirea e un lucru mare , o exaltare cumplita in vene , un izvor de energie curat si lacrimi dulci . Fericirea in maretia sa imperialistica ofera avant chiar si celui mai prost dintre pamanteni , arunca fiinta umana intr-o stare de ebrietate non alcoolica interminabila , fara cusur . Nu exista drog care sa simuleze fericirea si nu exista fericire care sa vina din drog . Vantul incepuse sa bata alene si ramurile arbustilor verzui intunecati se miscau de colo colo , nu mai scrisesem de mult . Pentru ce sa mai scriu ? Da cum ma ajuta ?

Stiu sa-mi anihilez visele de una singura , e mai usor decat atunci cand alti oameni sunt responsabili de moartea in miscare inceata a ceea ce numim vis . Cateva vorbe motivationale il infatisau pe John care avand un copil si o nevasta se temea sa fie actor de comedie pentru ca in mintea lui se nascuse ideea ca o sa dea gres . A studiat finante si a primit un post extraordinar de bine platit , isi ingropase visele in pamantul creierului si muncise din greu pentru familia sa . Castigase bine , totul era bine , o recesiune crunta l-a lasat pe John si familia sa intr-o stare economica foarte proasta , isi pierduse locul de munca si abia ii ajungeau banii pentru mancare . A decis sa devina actor de comedie , primul lui spectacol a fost un succes extraordinar . John murse a doua zi dupa spectacol de infarct miocardic . Nici nu ma mai apuc de tras concluzii simt dorinta lui John dar am o chirie de platit .

E Toamna , se stinge totul in jur . Dar n-am sa-mi sting toate visele . Am unele de care nu mi-e frica si am unele care ma infricoseaza . Unul din vise e in aceasta fotografie .

N-o mai putut umbla .

M-am urcat in autobuz , parca nici aerul nu-l puteam respira bine , ma strangeau papucii și stomacul .
Da-s cretină? De ce mă strâng papucii , doar îi port de mult ?!
Sau poate confundam durerea de stomac cu durerea cauzata de stransoarea papucilor .
Poate ar trebui sa dorm mai mult , m-ar ajuta . M-am așezat in spatele autobuzului , nu era nimeni acolo .
Din centru se urcă un nene așa pe la 50 de ani , zâmbea tare și mult , părea fericit , n-avea păr în mijlocul capului .
Nu inteleg de ce unii barbati nu au par decat pe marginea capului .
Ce-i drept , nici n-am citit nimic despre pierderea parului la barbati , atata timp cat eu nu pierd par n-are rost sa citesc despre asa ceva .
Avea o gentă pătrățoasă de mărimea unui caiet A4 , scoase din ea o cană de cafea șio agățase în brățara de lângă fereastra autobuzului .
Ori de câte ori se oprea autobuzul , scotea cana din brățară și încerca să bea din acel lichid. Bănuiesc că era cafea sau poate că era ceai , nene ăsta era englez .
E , că n-a murit . La următoarea stație ia repede cana din brățară , desfiletează capacul și când să bea , șoferul pornise autobuzul .
Am zâmbit ușor .
Priveam norii din Royal Manor , aveam impresia că norii sunt pături negre și murdare care dacă ar cădea peste noi ne-ar sufoca . Erau groși norii și nu păreau să înainteze . Nenea englezu înfiletase capacul cănii la loc . La următoarea stație , autobuzul se oprise , nenea englezu luă cana din brățară și defiletase capacul și când să bea cineva strigase că s-a apăsat butonul din greșeală . Ăsta n-apucase să bea iar .
Eram plouată rău de tot dar la a 3 a stație am zâmbit , nenea englezu nu reușise să bea , din nou .
Mă podidiseră lacrimile ca reacție la râsul pe care încercam cu toate puterile să-l ascund .
M-am gândit la tata și la Iulia ca să nu-mi mai ardă de râs , ori de câte ori îmi vine să râd când nu e de râs , mă gândesc la ei iar dacă vreau să nu mănânc prăjitură tot la ei mă gândesc și nu mai pot mânca .
Nenea englezu se uita la cană dezamăgit , nu reușise deloc să se hidrateze în tura asta de autobuz .
O băut până n-o mai putut umbla când s-o dat jos .
Am zâmbit ușor , ajunsesem mai devreme azi că vroiam să prind o cafea că nu mai aveam lapte acasă .
Intrase cu mine în lift și încercase să socializeze și-am tăiat socializarea scurt menționând că nu funcționez bine când plouă și n-am apucat să beau cafea .
Mi-am băut cafeaua și-am intrat în tură .
Un băiețel de vreo 6 ani i-a spus mamei lui că am buze frumoase . De când copiii apreciază asemenea lucruri ?
”Floricele pe câmpii , hai să le-adunăm copii !”
”Nu mai rupe florile mă copile mă că te spun lu mamă-ta.” Continuarea

Când ?

Când am crescu mă ? Când și cine ne-a dat voie să creștem ? De la chiloți cu zilele săptămânii , cu floricele și baloane , am trecut la danteluță că vezi Doamne , am crescut . Nu mai umblăm cu cheia după gât , o avem în genți că acum plătim chirie și venim de la job-uri obositoare , nu ne mai împletim cosițe fine ci mergem la hairstylist , nu ne mai spălăm cu Dalin – șamponul ăla de nu-ți arde ochii cum ți-i prinde în off-side ci cu șampon cu ulei de argan , extract din semințe de macadamia și uleiuri turcești . Ne punem măști pe păr și pe la 8 ani încă aveam pământ și păduchi în păr . Nu mai mâncăm pâine cu gem că gemul căca-m-aș pe el , are calorii și zaharuri care dăunează organismului , în plus coloranții sunt și ei prezenți și extract din cauciuc , și globule roșii și mai știu eu ce mama dracu are căcatul ăla de gem de nu-l mai putem mânca . Și la 8 ani gemul era ca ciocolata = fericire .

Nu mai mergem pe jos că mergem cu mașini , cumpărate de mami și/sau tati sau iubi , sub capotă o herghelie de cai Mustang , motor cu capacitate cilindrică mare , eco și cu consum redus că doar nu degeaba am reunțat la autobuz . Acum iubi tre să vină cu 50 de trandafiri într-un buchet și înainte cu o floare se făcea primăvară în relație în mijloc de Decembrie dar deh …. am crescut sau poate ne-a crescut ipocrizia .Sigur și iubi e ipocrit .

Când am crescut ? Și de ce am crescut ? De ce am crescut așa urât , așa urâți , molcomi , răi , vicioși , inumani , obosiți , miștocari , jucători ? Văzusem un documentar despre Consumerism , recunosc că înainte nu m-am gândit la acest termen , nu m-am gândit la Consumerism și la cumpărături inutile și proaste . După ce l-am văzut , mi-am dat seama în timp ce eram în oraș cât de tentată eram să cumpăr orice nimic . Credeam că aveam nevoie de acel nimic . Consumerism … inutilitate , oameni nefericiți , adulți .

Când am crescut ?

Mă gândesc la om ca la o măsea , cu cât mai atins de rău , cu atât mai stricat , în cele din urmă nervul e ucis , omul trăiește ca o nălucă , măseaua se mânâncă până la rădăcină , e scoasă , omul moare .

Când am crescut , tată și de ce nu mi-ai spus că e greu să fii adult ?

”Fata mea … ”

Draga mea , acum când îți scriu , cu siguranță că nu te am dar vreau să cred că o să te am ! Îți scriu ca să știi că la fel ca și părinții mei , am să-ți creez o bulă , viața ta se va desfășura în acea bulă , până la un moment dat . O bulă imensă , am să lupt ca o fiară să păstrez bula intactă astfel încât tu să fii mereu fericită . ” Mereu ” e un cuvânt scump , pe cât de frumos, pe atât de dureros . Am să-ți citesc cele mai frumoase povești și am să te ajut să traiești o viață frumoasă , pe placul tău , dar puiul mamii , mie nu mi-a spus nimeni ce o să fie după ce se sparge bula. Eu însă vreau să-ți spun că dincolo de bulă , răutatea lumească e incorigibilă , oamenii poartă măști false , frumusețea pălește în fața unui caracter murdar ,   mizeria umană e absolut deplorabilă , oamenii se consideră educați într-o societate democrată , pe când ei sunt doar niște animale ce poartă haine într-o junglă coruptă , animalic de hapsână , prea puțin umană . Oamenii își vor urma interesele fără să se uite în spatele lor să vadă pe cine au călcat pentru a-și atinge scopul , nepăsarea lor este una din armele cu ajutorul cărora își vor atinge succesul sau își vor afla sfârșitul . Dincolo de bulă , frumusețea lumii pălește ca dragostea în mijloc de necaz , viața va purta un singur nume : banii . Eu nu pot decât să fiu acolo pentru tine , mai ales atunci când lumea o să te rănească, când o să te pună la pământ fără pic de jenă . Am să încerc să fiu acolo când ți-e zbuciumat sufletul și când te simți singură și deznădăjduită , am să am cu mine sfaturi , idei , o vorbă dulce , una de ocară că nu tot ce vine de la mama e roz și plin de dragoste , o mângâiere , un cântec , o poveste dacă vrei , o mână de ajutor . Am să fiu acolo , regret că nu pot să păstrez bula intactă și că ai să plângi , și c-ai să simți durere și suferință dar viața e ca un film , ireal dar adevărat  . Aș vrea să am magie în mâini și să-ți fac viața perfectă , să fac ceva ca bula să nu se spargă dar magia e pentru magicieni iar mamele pot creea povești și basme , poezii și personaje fabuloase dar mamele nu pot să facă magie.

Noi vă iubim , noi uităm de noi înșine ca să vă facem pe voi copiii noștri , fericiți , luam de la gura noastră pentru a o hrăni pe a voastră , vă aranjăm hainuțele și părul în timp ce noi abia ne mai amintim când a fost ultima dată când ne-am cumpărat o ținută nouă . Dar ce să faci, suntem mame , mame de sacrificiu .
Să ai încredere în tine mai mult decât în orice , secretul unei femei adevărate este încrederea absolută în ea însăși . Păstrează-ți sufletul frumos și blând , nu te încărca cu lucruri negative și inutilitățile scoase pe gură de unii oameni care nu reușesc să-și găsească locul în lume , zâmbește mereu chiar și atunci când norii negrii ai tristeții acoperă soarele din viața ta .

Ajută oamenii și nu aștepta ajutor , nu aștepta răsplată , nu ajuta pe nimeni dacă ai asemenea așteptări . Unii oameni n-au învățat cuvântul ”mulțumesc” . Nu înjura ca mă-ta că nu-i frumos , nu lua de la mine ce-i rău , pentru că am momentele mele și n-o să pot să fiu mereu mamica ideală , iar când nu-s ideală , partea mea cea întunecată , să zicem (întunecată e un cuvânt prea radical) , o să fie vizibilă .

Fii puțin mai dură cu tine și nu fi leneșă , învăță tot ce poți și tot ce e de învățat , să-ți lucreze mânuțele precum îți lucrează mintea . Fii punctuală ! Nimănui nu-i place un om care nu ajunge la o întâlnire la ora deja stabilită . Te rog , ia în calcul cuvintele și invățăturile mele , educația și dragostea mea și folosește-le ca să te auto-construiești , citește mult , învață să pictezi și să coși , călătorește , învață să gătești , administreză-ți banii cu capul nu cu ochii în timp ce te uiți în vitrinele magazinelor , iubește cu pasiune și îndârjire și oferă frumusețea sufletului tău oamenilor care chiar o merită , poartă gânduri bune oamenilor pe care îi iubești și așteaptă de la oameni dovezi de dragoste nu cadouri și bijuterii .

Învață măcar o limbă străină , mențineți creierul într-un continuu exercițiu de învățare , învață să scrii corect gramatical (eu încă învăț gramatică)  și învață matematică dar nu veni la mine să te învăț matematică pentru că sunt o habarnistă și jumătate și nu putem să ne uităm amândouă ca idioatele la exercițiile de matematică . Eu m-am uitat ca idioată vreo 12 ani , e rândul tău . Trimite vederi și felicitări celor pe care îi iubești , contează foarte mult . Fă curat în casă , eu sunt dezordonată , tu să nu fii ca mine , n-are rost să fim chiar la fel .

Iubește-ți bărbatul și nu-l certa ori de câte ori ți-s ție pantalonii pe dos , sărută-i fruntea când e obosit , nu arde prânzul în fiecare zi timp de o săptămână , ia-o pe sărite , azi arzi , mâine nu . Ai grijă de casa ta și de copiii tăi , oferă-ți oportunitatea de a fi mândră de ceea ce reprezinți tu ca om , încearcă să fii deșteaptă și să nu fii mamă de sacrificiu , dacă eu și mama mea am fost , tu fii inteligentă și nu ne călca urmele .

Aranjează-ți părul când cumperi pâine , poate brutarul are să-ți fie soț și e o tragedie să-ți cunoști bărbatul având o coafură proastă !

N-am cum să acopăr tot , unele lucruri le înveți singură , de unele situații te vei lovi singură, nu te panica și nu veni la mine toată panicată că mă panichez și eu și-am făcut nimic ! Ai să înveți multe . Fii om caci dacă ești animal în această lume îți pierzi unicitatea iar un om care nu e unic , e comun iar un om care e comun nu strălucește !

Să iubești animalele de companie !

 

P.S. nu am copii .

Simțit-ai ?

Tu ai simțit vreodată nevoia să spui că un anume om din viața ta , a fost croit pentru sufletul tău ? Ai simțit că acel om e atât de aproape de perfecțiune că însuși perfecțiunea nu definește ceea ce definește el ?

Ai simțit vreodată nevoia să spui că acel om reprezintă tot sau aproape tot ? Că zilele-s ca toamna când el nu e înjurul tău ? Că aerul parcă e plumb ?

E bine să ai un asemenea om în viața ta , bărbat sau femeie , nu contează . E bine să existe cineva în brațele căruia să-ți liniștești mintea și sufletul în vreme de furtună , un om pe care-l consideri invincibil , o operă de artă a lui Dumnezeu , o operă de care te bucuri tu . O operă care să te facă să spui că Dumnezeu s-a întrecut pe el însuși când a creat-o , operă care să te facă să te întrebi de ce tu ai primit un asemenea om ?! De ce ai meritat asemenea operă ?  De ce a fost un om croit pe măsura sufletului tău ?

Oamenii sunt croiți sau se nasc pur și simplu . Croieli fine , neîntrerupte , perfecte , fără greșeli , cu valori inestimabile , complicate în felul lor nociv prin care fură priviri . Croieli superioare , fără cusur , inefabile , croite cu mâini dibace de către Creator .  Puțini sunt croiți , majoritatea se nasc . Puțini au parte de asemenea oameni .

Unii oameni sunt o artă , un izvor de inspirație pură , o gură de aer proaspăt , un drum , o poveste , un fantezie curată . Sunt cuvinte dulci și dragoste nepătată , soarele din mijlocul furtunii , Raiul , simfonia frumosului , liberare , pictori iscusiți și stări inexplicabile .

Unii oameni sunt ca niște piloni de pod , stâncoși, nevralgici , lipsiți de sensibilitate , inhibați de ceea ce numim ”viață” , morți cu bătăi de inimă active , mojici , mici , prădători .

Eu am simțit .

 

 

” Mai târziu … ? ” 

Uneori ma tem , nu mereu sunt inteleapta si cu idei stralucite , gresesc , uneori gresesc fara sa pauze , alteori reusesc sa nu gresesc . Mereu dupa cate o decizie ceva mai mare , ma intreb daca fac bine ce fac .

Te sfatuiesc din suflet sa spui celor pe care ii iubesti ca ii iubesti .  Nu ! Nu mai tarziu . Acum ! „Mai tarziu” nu vine mereu cu garantie , „mai tarziu” e nimic , e irelevant , e necunoscut , nesigur , tradator . „Mai tarziu” e cel mai mare tradator al iubirii .  Nu mai amana sa spui lucruri frumoase oamenilor , nu arunca vorbe grele doar pentru ca esti nervos , nu distruge visele altor oameni doar pentru ca tu nu reusesti sa visezi . Ai grija de cei pe care ii iubesti , spune-le ce simti pt. ei , „maine” e la fel de irelevant ca si „mai tarziu ” .

Cu o saptamana inainte sa moara , Iulia m-a sunat . Am vorbit putin , nici nu mai stiu ce vroia , si cumva am scurtat apelul si i-am zis ca am sa o sun curand si n-am sunat-o o saptamana . Noi nu ne sunam foarte mult , ne apelam odata la catva timp si petreceam 1-2 ore la telefon si ne era deajuns . In saptamana aia dupa ce a sunat eram la laptop si chiar mi-am zis in minte „iulia , sa ma scuzi da nu am chef sa stau azi la telefon” . I-am promis ca o sa o sun curand , „mai tarziu” , dar „mai tarziu” nu a mai existat .  M-am bazat pe ” mai tarziu ” . M-am bazat pentru ca , credeam cu indarjire ca , copiii nu pot sa moara . Dar copiii mor . Si nu mi-am luat ” la revedere ” pentru ca am crezut in ” mai tarziu ” .

Nu mai amanati sa faceti ceea ce va place , nu mai amanati cafeaua cu acea prietena buna , nu mai inchideti telefoanele dupa 1 minut de convorbire , intrebati-i pe cei dragi ce fac , oferiti imbratisari si sarutari pe frunte , nu mai plecati de acasa suparati/suparate pe sotii/sotiile/copiii vostri . Daca „mai tarziu” inceteaza sa apara atunci o sa va amintiti de cei dragi prin prisma supararii si va veti dori sa mutati muntii din loc doar ca sa dati timpul inapoi sa va puteti cere iertare .

” Mai tarziu ” mi-a luat aproape tot .

 

Martie era a noastră …

Mi-e atat de dor de tine ca simt gheare negre si noduroase cum imi scot maruntaiele incet , lasand loc unei dureri teribile care-mi taie respiratia .

In fiecare zi vreau sa te sun sa-ti spun ce fac si cum sunt , in fiecare zi de cand a inceput luna Martie ma gandesc cum ar fi fost sa fiu stresata ca nu am masina de la aeroport catre tine si petrecerea ta , ma gandesc ce cadou ti-ai fi dorit si cum sa-l impachetez , ma gandesc cum mi-as fi bucurat sufletul cu zambetul tau atunci cand ma vezi .

In schimb simt in fiecare seara ca nu pot sa respir si ca nu am sa mai vad zile bune si ca oriunde as fi , deasupra mea are sa domneasca un nor negru care nu o sa ma lase sa-mi uit durerea si neputinta nici macar o secunda . Mi-este atat de dor de tine ca simt ca se desprinde viata de mine , ma dor ochii , mi-i sufletul umplut cu o tristete surda care vorbeste atunci cand nu pot sa respir , atunci cand lacrimile imi iau si ultima dâră de aer . Cuvintele nu pot sa descrie nici macar un sfert din durerea mea .

Nu există suflare de om care ar putea să-mi înțeleagă durerea și dragostea față de tine , dorul de mă mistuie pe dinăuntru , nimeni pe pamant n-are să înțeleagă dragostea ce ți-am purtat-o și durerea de mi-ai lăsat-o . Zilele-s un cerc nenorocit în care mă învârt , nu-mi găsesc liniștea , am întrebări , îmi vine să plâng ori de câte ori mă gândesc că nu mai pot să-ți aud glasul . Regret că am șters arhiva noastră cu mesaje pe Whatsapp , credeam că dacă o șterg am să-mi amintesc de tine mai rar iar ghearele de-mi sfâșie stomacul ori de câte ori mă gândesc la tine , vor dispărea . M-am înșelat , m-am înșelat teribil . Ghearele-s tot acolo , lacrimile sunt tot în ochii mei și mor de dorul vocii tale .

Știu că a trecut un an și jumătate  , mizerabil an , un an de coșmar , un gunoi de an , un an în care am crezut că dacă mă voi îngropa în muncă , voi diminua durerea pierderii tale și-a lui tăticu . Durerea mea crește . Durerea mea e ca o buruiană ce nu poate fi stârpită .

Luna Martie era a noastră , a ta și a mea , prima dată te sunam eu să-ți spun ”La multi ani” apoi mă sunai tu . Și câte ne mai uram , și ce frumos ne vorbeam iar acum luna Martie e doar a mea , și o urăsc , urasc că m-ai lăsat și mă urăsc că n-am putere și sânge-n mine să trec peste durerea asta atât de grea .

Luna Martie nu va mai fi niciodată ce a fost , eu n-am să mai fiu niciodată ce am fost .

Te iubesc pentru totdeauna , n-am sa te uit niciodata si niciodata n-am sa ma impac cu gandul ca trebuie sa vorbesc despre tine la trecut . In inima mea vei fi mereu prezenta , zi de zi . Te plang cu aceeasi foame cu care te-am plans pana acum .

Te iubesc enorm , te ador si inca te astept macar o data in visul meu. Mi-e dor de tine mamaruta mea frumoasa

Mămăruța mea e beată ! A ta cum e ?

” Mămăruță , ruțăăă , suite-n căruță

Unde vei zburaaa acol m-oi mărita ! ”

Eram fascinată de mămăruțe când eram mică , roșii și cu bulinuțe cum le găseam pe frunze , țipam ca din gură de șarpe (expresie de la țară) ! Cele mai frumoase insecte , așa vedeam eu mămăruțele . Mă învățase mama să le cânt mămăruțelor despre măritiș și-am învățat să le cânt frumos , trebuie să pui mămăruța pe degetul arătător și să o miști sus-jos și să-i cânți pană zboară ! O vorbă din bătrâni spune că acolo unde ajunge mămăruța , acolo are să-ți fie alesul și ai să te măriți cu el !

Odată mi-a zburat o mămăruță fix în ”cotigai” (casa găinilor) iar primul meu gând a fost : ” la naiba , nu pot să mă mărit cu un cocoș ” . Sigur vreo găină zăpăcită mi-a mâncat mămăruța că uite-mă , sunt aici și nu m-am măritat cu un ”cocoș” !

Restul mămăruțelor au fost bete , sunt absolut convinsă sau poate au zburat în țări pentru care nu am viză , poate una a zburat pe teritoriul islamic , poate bărbatu-meu încă umblă cu mămăruța alcoolistă prin Irak și întreabă de mine . Sau poate mămăruța mea are Alzheimer și nu-mi poate ghida corect bărbatul , poate e mai bine , nu prea vreau să port o bucată de „cârpă” neagră pe gură , pe ultiml ruj am dat 30 de lire , cum să ascund un asemenea ruj , mă doare inima !

Poate am vreo mămăruță plină de ea  în Scoția și se uită ca muta la poarta colorată , din cauză ca nu-l înțelege pe scoțian , sau poate scoțianul i-a oferit o halbă cu bere în fiecare zi și acum mămăruța mea e la alcoolici anonimi :

” -Bună ! Sunt mămăruța și sunt alcoolică !

-Bună mămăruța ! (30 de voci pe fundal! )

Măcar mămăruța asta a căutat ajutor . Oare unde imi sunt toate mămăruțele ? Voi știti câte mămăruțe am prins ? Puteam să-mi deschid ”mămăruțerie” și să vând mămăruțe fetelor nemăritate !

” S.C. Mămăruțeria S.R.L vinde mămăruțe vrac tuturor domnișoarelor care nu vor să-și găsească soți în mediul online ! Mămăruțele noastre sunt instruite de către o echipă profesionistă astfel încât ele să vă găsească un soț ! Atenție , unele mămăruțe vă pot găsi și doi soți , ceea ce înseamnă că aveți de unde alege sau nu ! Ne găsiți pe strada Gâzelor , nr. nelimitat în rețeaua fixă și mobilă , în grădina din spatele nucului ! Program de lucru : vara (toată ziua) , în restul zilelor e frig și mămăruțele nu zboară ! 

Primăvară fericită dragilor !

Ceai . Beau ceai .

O ironie a vieții , asta înseamnă să bei ceai când defapt ai jurat că n-ai să faci cavității tale bucale ”oroarea” de a se ”îmbăta” cu asemenea licori care fără zahăr , dacă mă întrebați pe mine , au un gust teribil . Dar ce naiba , mereu există o primă dată în orice , o primă dată când crezi în curve mai mult decât în Dumnezeu , o primă dată când nu porți roșu că atragi atenția și te-ndeși în negru și te întreabă lumea pe stradă la al cui priveghi mergi . O primă dată când îți depui demisia după 3 ore de muncă , o prima dată când dai de un barbat atât de plin de el încât îi ajungi la nas doar dacă călărești Marele Alb îndreptându-te nebunește spre el țipând ” Liberare ! ” .

Existăm într-o lume atât de complicată încât și simplitatea pare acum un lucru extrem de complicat , punem totul sub cifre , totul e măsurat și cântărit , scăzut sau adunat astfel încât avem valori pentru orice rahat , muzica o măsurăm în minute când poate am putea să o evaluăm în funcție de câtă stare de bine ne oferă . Ne supărăm pe cei care trimit mesaje fără emoticoane fericite pentru că știm că au ceva cu noi , mușchiul de vită trebuie să se odihnească după ce e prăjit și asta pentru că lucrează în 3 schimburi la fabrica de cuie, parcăm mașini pe trecerea de pietoni și ne mirăm că se urcă câte un ”bou” cu cizmele pline de nămol pe capotă învocând ocuparea în mod deosebit de mizerabil a trecerii de pieton , ne uităm la filme de prost gust pe care le venerăm , mâncăm mâncare roz și torturi curcubeu ( de ce ? ) . De ce ai mânca un tort curcubeu ? Cât de mult poți aprecia comunitatea gay ? Mult . Încă mai am ceai .

Voi ați văzut ce fani idioți are Andreea Bălan pe Facebook ? Lasă că am văzut eu , eu nu pricep ce grad de toleranță are femeia aia în ea față de fanii ei și ce o să facă atunci când toleranța îi se va reduce la 0 ? Gang-bang nazist .

Știai că te poți căca în timp ce te joci golf ? Pe Amazon se vinde teren de golf în miniatură și poți marca gaura în timp ce te caci , desigur nu e în aer liber , aerul nu e proaspăt și ”îndoielnic” de sănătos dar măcar te joci golf . Cine mama dracu face mușchi la o mână în timp ce se cacă ?

S-a mucegăit lumea asta , putregai ca-n borcanele de gem de prune , da da , borcanele alea de le-ai uitat 2 ani în pivniță și apoi te-a pus mă-ta să faci curat în pivniță și ți-a zis că borcanele trebuie păstrate , așa că a trebuit să le golești , să le speli iar de miros nu mai vorbim că ne dau lacrimile . Oare de ce a mucegăit lumea ? Nu mai avem încredere unii în alții , plin de mincinoși , inutili , leneși care vor tot și obțin tot pe cele mai stricate și împuțite căi și nu prin muncă iar apoi își fac videoclipuri în Anglia și Spania cu BMV-uri împrumutate de la show-room pentru testare ca să se dea mari în fața rudelor de la Vișinica de Sus .

Noi să fim sănătoși că tot ca viermii murim .

 

Viori …

Imi cazuse capul pe perna dureroasa a timpului , si-am privit razletele raze de soare cum cantau ele cu voci de ingeri , la fereastra mea . N-am rezistat tentatiei de a ma intreba : incotro , fata mea ? Catre cer imi spunea mintea-mi bolnava si atinsa de o tristete inimaginabila , catre inima lui imi spuneau ochii-mi pangariti de lacrimi , catre mare imi spunea inima-mi insetata de libertatea , despre care auzisem doar din povestile cu zane cu par balai ale bunicii . Soarele inca dansa , frumos dans , cald , lin dar temator . Se-adunasera norii intunecati deasupra ferestrei mele si parca soarele dansa cu mai multa pasiune , mai grabit , ca si cum mai avea 5 minute inainte de inchidere spectacolului.

Ploaia imi lovea fereastra indemnandu-ma sa-i deschid , pentru 5 minute , furase dansul soarelui , nu mai apucase soarele sa-si plece razele in fata mea in semn de multumire ca i-am urmarit dansul . Sunet de viori turbate veneau dinspre fereastra iar eu inca ma intrebam incotro ?

Intr-acolo unde lumea e calda la suflet , unde soarele se intalneste cu luna daruind pamantului lumina eterna a fericirii , intr-acolo unde oamenii se tin de mana si in miez de furtuna si in miez de vreme frumoasa , acolo unde dragostea nu se vinde ci o gasesti la fiecare colt de strada in flori , in ferestre , in cofetarii , in cafele dulci , in oameni cu fete senine ca marile albastre in care se oglindeste soarele ori de cate ori simte ca-si pierde increderea in el insusi . Intr-acolo unde iarba creste pentru a nu pierii niciodata , intr-acolo unde lacrimile nu curg decat atunci cand este cunoscuta fericirea absoluta , acolo unde hainele nu urmeaza moda ci exprimarea sincera a sufletului , acolo unde nimeni nu plange de foame si de sete . Intr-acolo unde copiii au parinti pentru totdeauna iar parintii au copii pentru eternitate , acolo unde pamantul nu cunoaste sicrie si cruci , acolo unde viata e eterna iar fericirea e o necesitate de care nimeni nu duce lipsa . Intr-acolo unde durerea fizica nu exista si unde oamenii zambesc din miez de dimineata si pana in noaptea tarzie , acolo unde nu exista bani care sa cumpere oameni sau care sa nasca ura , acolo unde toti suntem egali , frumosi , simpli , perfecti , iubitori .

M-am ridicat de pe perna-mi dureroasa a timpului si-am privit pe fereastra , oameni intunecati de ura si ranchiuna , oameni mahniti din miez de dimineata si pana-n miez de seara , oameni care-si dau drumul mainilor aruncandu-si vorbe triste si pline de mizerie , oameni care-si vand dragostea pe bani , bijuterii , masini , functii , ape murdare in care albastrul soarelui nu poate sa se oglindeasca , iarba care piere lasand loc nisipului auriu al secetei , oameni care-si plang disperarea in fiecare zi , oameni care pun un pret mai mare pe haine decat pe o carte sau pe dragoste , oameni care n-au cunoscut niciodata fericirea iar ca sa o afle si-au cautat refugiu in bani , oameni care mor de  sete care tradeaza afirmatia conform careia  planeta  este 3 sferturi acoperita de ape , oameni care mor de foame pentru ca banii cu care ar putea sa obtina mancare sunt inexistenti . Oameni care nu-si cunosc copiii furati de moarte si parinti care plang pietre asezate peste odraslele lor , pamant prea putin pentru a mai pune sicrie in pamant , oameni care plang de dureri fizice care nu au tratament , oameni vanduti , mizerabili , murdari .

M-am indepartat de fereastra si-am lasat-o-n urma cu viorile ploii cu tot , m-am asezat pe pat si-am cazut in visu-mi frumos , si-am calatorit acolo unde pamantul nu cunoaste lacrimi .. si ce frumos era , si ce culori , si cata fericire .

La kilometru.

Ne pierdem , mulți ar zice că ne pierdem spre a ne regăsi , dar unii dintre noi nu suntem făcuți să regăsim sau să fim regăsiți . Sunt suficienți câteva mii de km sau câteva sute de km să ne pierdem unii de alții , să ne uităm și să ne spunem că e ok că nu ne mai vorbim . Ce-am putea să ne spunem ? Nimic ! Poate avem nevoie de timp , avem nevoie să păstrăm liniștea în ordinea în care păstarea unei legături poate crea prea multă gălăgie .

Ne pierdem pentru că nu ne iubim suficient , pentru că suntem orgolioși și pentru că e mai ușor să dăm vina pe alții decât pe noi înșine pentru tăcere , aruncăm prietenii pe fereastră , vorbe dulci la gunoi și ne umplem de mizeria rutinei.

Dar nu m-am pierdut de oamenii cu care n-am vorbit aproape deloc timp de un an sau 2 , cu ei merg la cafea și tot ei îmi spun că mă apreciază , necunoscuți care vin de la sute de km să mă vadă , necunoscuți care m-au poftit în casa lor și m-au tratat ca pe un membru al familiei , oameni care n-au nici în clin și nici în manecă cu mine dar care sunt oameni . Sunt atâția oameni cu care cândva m-am îmbrățișat ca mai apoi , adică acum , să nu mai schimb un cuvânt pentru că sunt o femeie de nimic și pt că am iubit oamenii , și pentru că nu am nimic de oferit dar când am oferit am fost extraordinară .

Acei oameni mi-au fost lecție , o lecție de milioane . Eu nu plătesc oamenii să mă iubească , niciodată . Eu nu vreau pe cineva lângă mine pentru a obține foloase materiale , eu vreau oameni care să zâmbească și care îmi zâmbesc , vreau oameni care râd și cu care să râd . Păcat că oamenii știu să arate cu degetul mai repede decât să zâmbească , dar cred că marea majoritate ne merităm soarta iar cei care nu și-o merită , vor primi altceva la schimb .

Oamenii vin și pleacă , dragostea se risipește , renaște , se descoperă . O lume mai bună nu are să fie prea curând dar oamenii frumoși sufletește se nasc mereu .

Sper să fiți fericiți și simpli .

Nu există frumusețe mai mare decât fericirea simplă .

 

Bridget Jones – Helen FIELDING

Am terminat-o ! În sfârșit , are cam 450 de pagini , citești de-ți vine acru ! Pe scurt , Bridget J. e singură după ce soțul ei a murit într-un accident provocat de o bombă , are doi copii Mabel si Billy , îi iubește dar își dorește un bărbat lângă ea . Așa cum se descrie ea : grasă și bătrână , neatrăgătoare, dependentă de vin și de cașcaval ras , problematică , Bridget e una din mamele singure ale secolului actual .

Singură , frustrată dar o mamă foarte iubitoare . Intră într-o relație cu un tânăr Don Quijote care-i tâmpește simțurile și nervii . În cele din urmă povestea o cotește ușor la dreapta dar trebuie să citiți cartea ca să vedeți ce se întâmplă la momentul cotiturii .

Nu e o carte foarte bună , are un umor foarte comun , normal , de femeie , e ușor exagerată pe alocuri și sunt momente în care efectiv te simți rușinată în locul lui Bridget . O pot asemăna ușor cu o discuție la cafea , comună , simplistă , chiar o discutie la telefon .

Așa comună și mediocră cum e , cartea are ceva frumos , aș șterge 3 sferturi de carte și-aș păstra finalul care face cam toți banii , aproape toți banii . Dacă ați citit Fluturi și v-ați scurs pe picioare și Bridget Jones o să vă topească , e mai ok pentru mame și alte femei trecute de o primă vârstă , ele o înțeleg pe Bridget ceva mai ușor decât am făcut-o eu .

Bridget era cam lipsită de tact , iar eu cred că o femeie fără tact e sortită unui eșec continuu .

Recomand cartea pentru doamnele și domnișoarele care cred că pot relaționa ușor sau foarte mult cu Bridget , eu am citit puțin despre ea pe Google , am achizitionat-o dar nu a fost o investiție prea grozavă .

5/10

P.S. recenziile mele sunt adevărate dar nu urmează nici o regulă de scriere a recenziilor propriu-zise .

 

 

Sunt liber !

Libertatea e strigătul de disperare al sufletului , e mângâiere într-o societate deloc onestă și justă , e fericire în mijloc de probleme , libertatea e lanțul care nu poate fi sudat decât dacă mintea te-a dus către îngrădire . Nimeni nu are dreptul să te îngrădească , să te micească , să te umilească .

Nimeni nu are dreptul să îți dea ordine , nimeni nu are dreptul să calce pe visele tale , să te facă insignifiant sau inutil , nimeni nu e în măsură să stabilească dacă îți meriți libertatea . Și totuși libertatea noastră e destul de îngrădită dar trebuie să ne bucurăm de părțile ei care nu au garduri cu mențiunea ” Sub tensiune . Pericol de electrocutare ! „

Visează , iubește , mănâncă , dormi , cântă , pictează , înjură , strânge din dinți , mergi în vacanță , colindă țări și raiuri , fă ce vrei tu ! Nu trebuie să-ți pese de ce anume spun ceilalți , părerile lor trebuie presate la rece și băgate în cutiuțe de chibrituri , trebuie să-ți pese de ce simți tu , trebuie să fii tu fericit înaintea celorlați , pentru că dacă ai să mori înaintea celorlalți , atunci tu o să ajungi primul în pământ , și nu ei . Viața e prea scurtă că să-i lăsați pe ceilalți să vă facă nefericiți , e prea frumoasă ca să plângeți pentru unghii rupte sau iubiți supărați , viața se scurtează odată cu noaptea , viața nu te întrebă dacă astăzi te-ai simțit fericit , viața nu te întreabă dacă îți place șeful tău , cel care dă ordine și se găseste într-o stare de nemulțumire perpetuă . Viața nu te intreabă nimic . Ia o pauză , fugi în vacanță , citește cartea aia de stă singură și tristă pe noptieră , mănâncă prăjitura aia de îți place atât de mult dar care simți că ți-ar putea aduce 1 kg în plus la cântar și 2 zile în care o să te simți ca un balon sub presiune , dacă chiar îți place să faci ceva , nu te mai opri , nu te mai dojeni , fă-o !

Și crede-mă , nu există momente mai prielnice pentru a fi cu adevărat fericit decât cele în care tinerețea ți-este prieten și nu călău ca bătrânețea !

Recenzie – ” La răscruce de vânturi ” – Emily Bronte

images

Recenzie , vorba vine . Nu vă fac o recenzie cap coadă , de nota 10 și extrem de bine lucrată . N-am timp , dar totuși am avut timp să citesc ” La răscruce de vânturi ” și dat fiind faptul că am citit ” Jane Eyre ” – Ch. Bronte , aveam niște așteptări imense de la surioara Bronte cea mijlocie. Nu mi-au fost satisfăcute așteptările precum  au fost atunci când am citit Jane Eyre , însă mi-au fost perturbate : de un scris frumos , ușor descriptiv , simplu în cuvântare și suficient de explicit încât tot prostul să priceapă cartea . ” La răscruce de vânturi ” nu-ți oferă mult sirop de iubire , nu vei găsi o dragoste pătimașă și înfocată în poveste , nu vei găsi doi oameni care mor unul pentru celălalt , ci doar oameni care mor . Dragostea este menționată în carte așa cum menționezi venirea căldurii din August în prima zi de Decembrie . Ura este cea care captează orice atenție primită , din partea cititorului . În principiu , povestea este simplă : frustrare , dragoste neîmpărtășită și inutilitate . Personajele sunt descrise simplu dar în general, aceste persoanje au un apetit deschis față de rău și de a face rău , Heathcliff , personajul principal al poveștii este un copil , un intrus , adus din prea multă inimă în mijlocul unei familii care voluntar/involuntar va crea un veritabil monstru inuman , un om de joasă speță dar care iubește tăcut și neîncetat .

Cartea nu te ține cu sufletul la gură , absolut deloc . Dar … pentru că mereu va exista un ”dar” , te va face să vrei să afli ce urmează după fiecare pagină citită iar în gură tot ce vei avea va fi limba ta și poate ciocolată sau o țigară fumegândă , așa cam cum  fac eu când citesc .

Cuvântul cheie al poveștii în opinia mea este : ura . Niciodată n-am citit o carte în care răul să fie descris cu atâta pathos încât să te facă să crezi că există atâta răutate . Totuși cartea are ceva al ei , are acel ceva pentru care eu nu am cuvinte potrivite dar am mult respect , mă bucur că am citit-o , știu știu , trebuia citită acum 3 ani , dar acum 3 ani locuiam în Hawaii pe o plajă cu nisip alb , mâncam cocos la micul-dejun cu banane și la prânz câte un rechin , 2 , în funcție de cât de mult efort depuneam în acea zi . La cină fumam bambus .

Dar revenind la noi la grajd , vă recomand cartea cu tot sufletul , avusesem o recenzie excelentă făcută în minte azi noapte pe la unu fără zece , dar am adormit și-am uitat recenzia iar ca rezultat final a ieșit cuvântarea asta ”năucitoare” , plus că mi-e somn iar când mi-e somn abia îmi amintesc despre mine darămite despre ” La răscruce de vânturi ” .