Le London

Anunțuri

”Fata mea … ”

Draga mea , acum când îți scriu , cu siguranță că nu te am dar vreau să cred că o să te am ! Îți scriu ca să știi că la fel ca și părinții mei , am să-ți creez o bulă , viața ta se va desfășura în acea bulă , până la un moment dat . O bulă imensă , am să lupt ca o fiară să păstrez bula intactă astfel încât tu să fii mereu fericită . ” Mereu ” e un cuvânt scump , pe cât de frumos, pe atât de dureros . Am să-ți citesc cele mai frumoase povești și am să te ajut să traiești o viață frumoasă , pe placul tău , dar puiul mamii , mie nu mi-a spus nimeni ce o să fie după ce se sparge bula. Eu însă vreau să-ți spun că dincolo de bulă , răutatea lumească e incorigibilă , oamenii poartă măști false , frumusețea pălește în fața unui caracter murdar ,   mizeria umană e absolut deplorabilă , oamenii se consideră educați într-o societate democrată , pe când ei sunt doar niște animale ce poartă haine într-o junglă coruptă , animalic de hapsână , prea puțin umană . Oamenii își vor urma interesele fără să se uite în spatele lor să vadă pe cine au călcat pentru a-și atinge scopul , nepăsarea lor este una din armele cu ajutorul cărora își vor atinge succesul sau își vor afla sfârșitul . Dincolo de bulă , frumusețea lumii pălește ca dragostea în mijloc de necaz , viața va purta un singur nume : banii . Eu nu pot decât să fiu acolo pentru tine , mai ales atunci când lumea o să te rănească, când o să te pună la pământ fără pic de jenă . Am să încerc să fiu acolo când ți-e zbuciumat sufletul și când te simți singură și deznădăjduită , am să am cu mine sfaturi , idei , o vorbă dulce , una de ocară că nu tot ce vine de la mama e roz și plin de dragoste , o mângâiere , un cântec , o poveste dacă vrei , o mână de ajutor . Am să fiu acolo , regret că nu pot să păstrez bula intactă și că ai să plângi , și c-ai să simți durere și suferință dar viața e ca un film , ireal dar adevărat  . Aș vrea să am magie în mâini și să-ți fac viața perfectă , să fac ceva ca bula să nu se spargă dar magia e pentru magicieni iar mamele pot creea povești și basme , poezii și personaje fabuloase dar mamele nu pot să facă magie.

Noi vă iubim , noi uităm de noi înșine ca să vă facem pe voi copiii noștri , fericiți , luam de la gura noastră pentru a o hrăni pe a voastră , vă aranjăm hainuțele și părul în timp ce noi abia ne mai amintim când a fost ultima dată când ne-am cumpărat o ținută nouă . Dar ce să faci, suntem mame , mame de sacrificiu .
Să ai încredere în tine mai mult decât în orice , secretul unei femei adevărate este încrederea absolută în ea însăși . Păstrează-ți sufletul frumos și blând , nu te încărca cu lucruri negative și inutilitățile scoase pe gură de unii oameni care nu reușesc să-și găsească locul în lume , zâmbește mereu chiar și atunci când norii negrii ai tristeții acoperă soarele din viața ta .

Ajută oamenii și nu aștepta ajutor , nu aștepta răsplată , nu ajuta pe nimeni dacă ai asemenea așteptări . Unii oameni n-au învățat cuvântul ”mulțumesc” . Nu înjura ca mă-ta că nu-i frumos , nu lua de la mine ce-i rău , pentru că am momentele mele și n-o să pot să fiu mereu mamica ideală , iar când nu-s ideală , partea mea cea întunecată , să zicem (întunecată e un cuvânt prea radical) , o să fie vizibilă .

Fii puțin mai dură cu tine și nu fi leneșă , învăță tot ce poți și tot ce e de învățat , să-ți lucreze mânuțele precum îți lucrează mintea . Fii punctuală ! Nimănui nu-i place un om care nu ajunge la o întâlnire la ora deja stabilită . Te rog , ia în calcul cuvintele și invățăturile mele , educația și dragostea mea și folosește-le ca să te auto-construiești , citește mult , învață să pictezi și să coși , călătorește , învață să gătești , administreză-ți banii cu capul nu cu ochii în timp ce te uiți în vitrinele magazinelor , iubește cu pasiune și îndârjire și oferă frumusețea sufletului tău oamenilor care chiar o merită , poartă gânduri bune oamenilor pe care îi iubești și așteaptă de la oameni dovezi de dragoste nu cadouri și bijuterii .

Învață măcar o limbă străină , mențineți creierul într-un continuu exercițiu de învățare , învață să scrii corect gramatical (eu încă învăț gramatică)  și învață matematică dar nu veni la mine să te învăț matematică pentru că sunt o habarnistă și jumătate și nu putem să ne uităm amândouă ca idioatele la exercițiile de matematică . Eu m-am uitat ca idioată vreo 12 ani , e rândul tău . Trimite vederi și felicitări celor pe care îi iubești , contează foarte mult . Fă curat în casă , eu sunt dezordonată , tu să nu fii ca mine , n-are rost să fim chiar la fel .

Iubește-ți bărbatul și nu-l certa ori de câte ori ți-s ție pantalonii pe dos , sărută-i fruntea când e obosit , nu arde prânzul în fiecare zi timp de o săptămână , ia-o pe sărite , azi arzi , mâine nu . Ai grijă de casa ta și de copiii tăi , oferă-ți oportunitatea de a fi mândră de ceea ce reprezinți tu ca om , încearcă să fii deșteaptă și să nu fii mamă de sacrificiu , dacă eu și mama mea am fost , tu fii inteligentă și nu ne călca urmele .

Aranjează-ți părul când cumperi pâine , poate brutarul are să-ți fie soț și e o tragedie să-ți cunoști bărbatul având o coafură proastă !

N-am cum să acopăr tot , unele lucruri le înveți singură , de unele situații te vei lovi singură, nu te panica și nu veni la mine toată panicată că mă panichez și eu și-am făcut nimic ! Ai să înveți multe . Fii om caci dacă ești animal în această lume îți pierzi unicitatea iar un om care nu e unic , e comun iar un om care e comun nu strălucește !

Să iubești animalele de companie !

 

P.S. nu am copii .

Simțit-ai ?

Tu ai simțit vreodată nevoia să spui că un anume om din viața ta , a fost croit pentru sufletul tău ? Ai simțit că acel om e atât de aproape de perfecțiune că însuși perfecțiunea nu definește ceea ce definește el ?

Ai simțit vreodată nevoia să spui că acel om reprezintă tot sau aproape tot ? Că zilele-s ca toamna când el nu e înjurul tău ? Că aerul parcă e plumb ?

E bine să ai un asemenea om în viața ta , bărbat sau femeie , nu contează . E bine să existe cineva în brațele căruia să-ți liniștești mintea și sufletul în vreme de furtună , un om pe care-l consideri invincibil , o operă de artă a lui Dumnezeu , o operă de care te bucuri tu . O operă care să te facă să spui că Dumnezeu s-a întrecut pe el însuși când a creat-o , operă care să te facă să te întrebi de ce tu ai primit un asemenea om ?! De ce ai meritat asemenea operă ?  De ce a fost un om croit pe măsura sufletului tău ?

Oamenii sunt croiți sau se nasc pur și simplu . Croieli fine , neîntrerupte , perfecte , fără greșeli , cu valori inestimabile , complicate în felul lor nociv prin care fură priviri . Croieli superioare , fără cusur , inefabile , croite cu mâini dibace de către Creator .  Puțini sunt croiți , majoritatea se nasc . Puțini au parte de asemenea oameni .

Unii oameni sunt o artă , un izvor de inspirație pură , o gură de aer proaspăt , un drum , o poveste , un fantezie curată . Sunt cuvinte dulci și dragoste nepătată , soarele din mijlocul furtunii , Raiul , simfonia frumosului , liberare , pictori iscusiți și stări inexplicabile .

Unii oameni sunt ca niște piloni de pod , stâncoși, nevralgici , lipsiți de sensibilitate , inhibați de ceea ce numim ”viață” , morți cu bătăi de inimă active , mojici , mici , prădători .

Eu am simțit .

 

 

” Mai târziu … ? ” 

Uneori ma tem , nu mereu sunt inteleapta si cu idei stralucite , gresesc , uneori gresesc fara sa pauze , alteori reusesc sa nu gresesc . Mereu dupa cate o decizie ceva mai mare , ma intreb daca fac bine ce fac .

Te sfatuiesc din suflet sa spui celor pe care ii iubesti ca ii iubesti .  Nu ! Nu mai tarziu . Acum ! „Mai tarziu” nu vine mereu cu garantie , „mai tarziu” e nimic , e irelevant , e necunoscut , nesigur , tradator . „Mai tarziu” e cel mai mare tradator al iubirii .  Nu mai amana sa spui lucruri frumoase oamenilor , nu arunca vorbe grele doar pentru ca esti nervos , nu distruge visele altor oameni doar pentru ca tu nu reusesti sa visezi . Ai grija de cei pe care ii iubesti , spune-le ce simti pt. ei , „maine” e la fel de irelevant ca si „mai tarziu ” .

Cu o saptamana inainte sa moara , Iulia m-a sunat . Am vorbit putin , nici nu mai stiu ce vroia , si cumva am scurtat apelul si i-am zis ca am sa o sun curand si n-am sunat-o o saptamana . Noi nu ne sunam foarte mult , ne apelam odata la catva timp si petreceam 1-2 ore la telefon si ne era deajuns . In saptamana aia dupa ce a sunat eram la laptop si chiar mi-am zis in minte „iulia , sa ma scuzi da nu am chef sa stau azi la telefon” . I-am promis ca o sa o sun curand , „mai tarziu” , dar „mai tarziu” nu a mai existat .  M-am bazat pe ” mai tarziu ” . M-am bazat pentru ca , credeam cu indarjire ca , copiii nu pot sa moara . Dar copiii mor . Si nu mi-am luat ” la revedere ” pentru ca am crezut in ” mai tarziu ” .

Nu mai amanati sa faceti ceea ce va place , nu mai amanati cafeaua cu acea prietena buna , nu mai inchideti telefoanele dupa 1 minut de convorbire , intrebati-i pe cei dragi ce fac , oferiti imbratisari si sarutari pe frunte , nu mai plecati de acasa suparati/suparate pe sotii/sotiile/copiii vostri . Daca „mai tarziu” inceteaza sa apara atunci o sa va amintiti de cei dragi prin prisma supararii si va veti dori sa mutati muntii din loc doar ca sa dati timpul inapoi sa va puteti cere iertare .

” Mai tarziu ” mi-a luat aproape tot .

 

Martie era a noastră …

Mi-e atat de dor de tine ca simt gheare negre si noduroase cum imi scot maruntaiele incet , lasand loc unei dureri teribile care-mi taie respiratia .

In fiecare zi vreau sa te sun sa-ti spun ce fac si cum sunt , in fiecare zi de cand a inceput luna Martie ma gandesc cum ar fi fost sa fiu stresata ca nu am masina de la aeroport catre tine si petrecerea ta , ma gandesc ce cadou ti-ai fi dorit si cum sa-l impachetez , ma gandesc cum mi-as fi bucurat sufletul cu zambetul tau atunci cand ma vezi .

In schimb simt in fiecare seara ca nu pot sa respir si ca nu am sa mai vad zile bune si ca oriunde as fi , deasupra mea are sa domneasca un nor negru care nu o sa ma lase sa-mi uit durerea si neputinta nici macar o secunda . Mi-este atat de dor de tine ca simt ca se desprinde viata de mine , ma dor ochii , mi-i sufletul umplut cu o tristete surda care vorbeste atunci cand nu pot sa respir , atunci cand lacrimile imi iau si ultima dâră de aer . Cuvintele nu pot sa descrie nici macar un sfert din durerea mea .

Nu există suflare de om care ar putea să-mi înțeleagă durerea și dragostea față de tine , dorul de mă mistuie pe dinăuntru , nimeni pe pamant n-are să înțeleagă dragostea ce ți-am purtat-o și durerea de mi-ai lăsat-o . Zilele-s un cerc nenorocit în care mă învârt , nu-mi găsesc liniștea , am întrebări , îmi vine să plâng ori de câte ori mă gândesc că nu mai pot să-ți aud glasul . Regret că am șters arhiva noastră cu mesaje pe Whatsapp , credeam că dacă o șterg am să-mi amintesc de tine mai rar iar ghearele de-mi sfâșie stomacul ori de câte ori mă gândesc la tine , vor dispărea . M-am înșelat , m-am înșelat teribil . Ghearele-s tot acolo , lacrimile sunt tot în ochii mei și mor de dorul vocii tale .

Știu că a trecut un an și jumătate  , mizerabil an , un an de coșmar , un gunoi de an , un an în care am crezut că dacă mă voi îngropa în muncă , voi diminua durerea pierderii tale și-a lui tăticu . Durerea mea crește . Durerea mea e ca o buruiană ce nu poate fi stârpită .

Luna Martie era a noastră , a ta și a mea , prima dată te sunam eu să-ți spun ”La multi ani” apoi mă sunai tu . Și câte ne mai uram , și ce frumos ne vorbeam iar acum luna Martie e doar a mea , și o urăsc , urasc că m-ai lăsat și mă urăsc că n-am putere și sânge-n mine să trec peste durerea asta atât de grea .

Luna Martie nu va mai fi niciodată ce a fost , eu n-am să mai fiu niciodată ce am fost .

Te iubesc pentru totdeauna , n-am sa te uit niciodata si niciodata n-am sa ma impac cu gandul ca trebuie sa vorbesc despre tine la trecut . In inima mea vei fi mereu prezenta , zi de zi . Te plang cu aceeasi foame cu care te-am plans pana acum .

Te iubesc enorm , te ador si inca te astept macar o data in visul meu. Mi-e dor de tine mamaruta mea frumoasa

Mămăruța mea e beată ! A ta cum e ?

” Mămăruță , ruțăăă , suite-n căruță

Unde vei zburaaa acol m-oi mărita ! ”

Eram fascinată de mămăruțe când eram mică , roșii și cu bulinuțe cum le găseam pe frunze , țipam ca din gură de șarpe (expresie de la țară) ! Cele mai frumoase insecte , așa vedeam eu mămăruțele . Mă învățase mama să le cânt mămăruțelor despre măritiș și-am învățat să le cânt frumos , trebuie să pui mămăruța pe degetul arătător și să o miști sus-jos și să-i cânți pană zboară ! O vorbă din bătrâni spune că acolo unde ajunge mămăruța , acolo are să-ți fie alesul și ai să te măriți cu el !

Odată mi-a zburat o mămăruță fix în ”cotigai” (casa găinilor) iar primul meu gând a fost : ” la naiba , nu pot să mă mărit cu un cocoș ” . Sigur vreo găină zăpăcită mi-a mâncat mămăruța că uite-mă , sunt aici și nu m-am măritat cu un ”cocoș” !

Restul mămăruțelor au fost bete , sunt absolut convinsă sau poate au zburat în țări pentru care nu am viză , poate una a zburat pe teritoriul islamic , poate bărbatu-meu încă umblă cu mămăruța alcoolistă prin Irak și întreabă de mine . Sau poate mămăruța mea are Alzheimer și nu-mi poate ghida corect bărbatul , poate e mai bine , nu prea vreau să port o bucată de „cârpă” neagră pe gură , pe ultiml ruj am dat 30 de lire , cum să ascund un asemenea ruj , mă doare inima !

Poate am vreo mămăruță plină de ea  în Scoția și se uită ca muta la poarta colorată , din cauză ca nu-l înțelege pe scoțian , sau poate scoțianul i-a oferit o halbă cu bere în fiecare zi și acum mămăruța mea e la alcoolici anonimi :

” -Bună ! Sunt mămăruța și sunt alcoolică !

-Bună mămăruța ! (30 de voci pe fundal! )

Măcar mămăruța asta a căutat ajutor . Oare unde imi sunt toate mămăruțele ? Voi știti câte mămăruțe am prins ? Puteam să-mi deschid ”mămăruțerie” și să vând mămăruțe fetelor nemăritate !

” S.C. Mămăruțeria S.R.L vinde mămăruțe vrac tuturor domnișoarelor care nu vor să-și găsească soți în mediul online ! Mămăruțele noastre sunt instruite de către o echipă profesionistă astfel încât ele să vă găsească un soț ! Atenție , unele mămăruțe vă pot găsi și doi soți , ceea ce înseamnă că aveți de unde alege sau nu ! Ne găsiți pe strada Gâzelor , nr. nelimitat în rețeaua fixă și mobilă , în grădina din spatele nucului ! Program de lucru : vara (toată ziua) , în restul zilelor e frig și mămăruțele nu zboară ! 

Primăvară fericită dragilor !

Ceai . Beau ceai .

O ironie a vieții , asta înseamnă să bei ceai când defapt ai jurat că n-ai să faci cavității tale bucale ”oroarea” de a se ”îmbăta” cu asemenea licori care fără zahăr , dacă mă întrebați pe mine , au un gust teribil . Dar ce naiba , mereu există o primă dată în orice , o primă dată când crezi în curve mai mult decât în Dumnezeu , o primă dată când nu porți roșu că atragi atenția și te-ndeși în negru și te întreabă lumea pe stradă la al cui priveghi mergi . O primă dată când îți depui demisia după 3 ore de muncă , o prima dată când dai de un barbat atât de plin de el încât îi ajungi la nas doar dacă călărești Marele Alb îndreptându-te nebunește spre el țipând ” Liberare ! ” .

Existăm într-o lume atât de complicată încât și simplitatea pare acum un lucru extrem de complicat , punem totul sub cifre , totul e măsurat și cântărit , scăzut sau adunat astfel încât avem valori pentru orice rahat , muzica o măsurăm în minute când poate am putea să o evaluăm în funcție de câtă stare de bine ne oferă . Ne supărăm pe cei care trimit mesaje fără emoticoane fericite pentru că știm că au ceva cu noi , mușchiul de vită trebuie să se odihnească după ce e prăjit și asta pentru că lucrează în 3 schimburi la fabrica de cuie, parcăm mașini pe trecerea de pietoni și ne mirăm că se urcă câte un ”bou” cu cizmele pline de nămol pe capotă învocând ocuparea în mod deosebit de mizerabil a trecerii de pieton , ne uităm la filme de prost gust pe care le venerăm , mâncăm mâncare roz și torturi curcubeu ( de ce ? ) . De ce ai mânca un tort curcubeu ? Cât de mult poți aprecia comunitatea gay ? Mult . Încă mai am ceai .

Voi ați văzut ce fani idioți are Andreea Bălan pe Facebook ? Lasă că am văzut eu , eu nu pricep ce grad de toleranță are femeia aia în ea față de fanii ei și ce o să facă atunci când toleranța îi se va reduce la 0 ? Gang-bang nazist .

Știai că te poți căca în timp ce te joci golf ? Pe Amazon se vinde teren de golf în miniatură și poți marca gaura în timp ce te caci , desigur nu e în aer liber , aerul nu e proaspăt și ”îndoielnic” de sănătos dar măcar te joci golf . Cine mama dracu face mușchi la o mână în timp ce se cacă ?

S-a mucegăit lumea asta , putregai ca-n borcanele de gem de prune , da da , borcanele alea de le-ai uitat 2 ani în pivniță și apoi te-a pus mă-ta să faci curat în pivniță și ți-a zis că borcanele trebuie păstrate , așa că a trebuit să le golești , să le speli iar de miros nu mai vorbim că ne dau lacrimile . Oare de ce a mucegăit lumea ? Nu mai avem încredere unii în alții , plin de mincinoși , inutili , leneși care vor tot și obțin tot pe cele mai stricate și împuțite căi și nu prin muncă iar apoi își fac videoclipuri în Anglia și Spania cu BMV-uri împrumutate de la show-room pentru testare ca să se dea mari în fața rudelor de la Vișinica de Sus .

Noi să fim sănătoși că tot ca viermii murim .

 

Viori …

Imi cazuse capul pe perna dureroasa a timpului , si-am privit razletele raze de soare cum cantau ele cu voci de ingeri , la fereastra mea . N-am rezistat tentatiei de a ma intreba : incotro , fata mea ? Catre cer imi spunea mintea-mi bolnava si atinsa de o tristete inimaginabila , catre inima lui imi spuneau ochii-mi pangariti de lacrimi , catre mare imi spunea inima-mi insetata de libertatea , despre care auzisem doar din povestile cu zane cu par balai ale bunicii . Soarele inca dansa , frumos dans , cald , lin dar temator . Se-adunasera norii intunecati deasupra ferestrei mele si parca soarele dansa cu mai multa pasiune , mai grabit , ca si cum mai avea 5 minute inainte de inchidere spectacolului.

Ploaia imi lovea fereastra indemnandu-ma sa-i deschid , pentru 5 minute , furase dansul soarelui , nu mai apucase soarele sa-si plece razele in fata mea in semn de multumire ca i-am urmarit dansul . Sunet de viori turbate veneau dinspre fereastra iar eu inca ma intrebam incotro ?

Intr-acolo unde lumea e calda la suflet , unde soarele se intalneste cu luna daruind pamantului lumina eterna a fericirii , intr-acolo unde oamenii se tin de mana si in miez de furtuna si in miez de vreme frumoasa , acolo unde dragostea nu se vinde ci o gasesti la fiecare colt de strada in flori , in ferestre , in cofetarii , in cafele dulci , in oameni cu fete senine ca marile albastre in care se oglindeste soarele ori de cate ori simte ca-si pierde increderea in el insusi . Intr-acolo unde iarba creste pentru a nu pierii niciodata , intr-acolo unde lacrimile nu curg decat atunci cand este cunoscuta fericirea absoluta , acolo unde hainele nu urmeaza moda ci exprimarea sincera a sufletului , acolo unde nimeni nu plange de foame si de sete . Intr-acolo unde copiii au parinti pentru totdeauna iar parintii au copii pentru eternitate , acolo unde pamantul nu cunoaste sicrie si cruci , acolo unde viata e eterna iar fericirea e o necesitate de care nimeni nu duce lipsa . Intr-acolo unde durerea fizica nu exista si unde oamenii zambesc din miez de dimineata si pana in noaptea tarzie , acolo unde nu exista bani care sa cumpere oameni sau care sa nasca ura , acolo unde toti suntem egali , frumosi , simpli , perfecti , iubitori .

M-am ridicat de pe perna-mi dureroasa a timpului si-am privit pe fereastra , oameni intunecati de ura si ranchiuna , oameni mahniti din miez de dimineata si pana-n miez de seara , oameni care-si dau drumul mainilor aruncandu-si vorbe triste si pline de mizerie , oameni care-si vand dragostea pe bani , bijuterii , masini , functii , ape murdare in care albastrul soarelui nu poate sa se oglindeasca , iarba care piere lasand loc nisipului auriu al secetei , oameni care-si plang disperarea in fiecare zi , oameni care pun un pret mai mare pe haine decat pe o carte sau pe dragoste , oameni care n-au cunoscut niciodata fericirea iar ca sa o afle si-au cautat refugiu in bani , oameni care mor de  sete care tradeaza afirmatia conform careia  planeta  este 3 sferturi acoperita de ape , oameni care mor de foame pentru ca banii cu care ar putea sa obtina mancare sunt inexistenti . Oameni care nu-si cunosc copiii furati de moarte si parinti care plang pietre asezate peste odraslele lor , pamant prea putin pentru a mai pune sicrie in pamant , oameni care plang de dureri fizice care nu au tratament , oameni vanduti , mizerabili , murdari .

M-am indepartat de fereastra si-am lasat-o-n urma cu viorile ploii cu tot , m-am asezat pe pat si-am cazut in visu-mi frumos , si-am calatorit acolo unde pamantul nu cunoaste lacrimi .. si ce frumos era , si ce culori , si cata fericire .

La kilometru.

Ne pierdem , mulți ar zice că ne pierdem spre a ne regăsi , dar unii dintre noi nu suntem făcuți să regăsim sau să fim regăsiți . Sunt suficienți câteva mii de km sau câteva sute de km să ne pierdem unii de alții , să ne uităm și să ne spunem că e ok că nu ne mai vorbim . Ce-am putea să ne spunem ? Nimic ! Poate avem nevoie de timp , avem nevoie să păstrăm liniștea în ordinea în care păstarea unei legături poate crea prea multă gălăgie .

Ne pierdem pentru că nu ne iubim suficient , pentru că suntem orgolioși și pentru că e mai ușor să dăm vina pe alții decât pe noi înșine pentru tăcere , aruncăm prietenii pe fereastră , vorbe dulci la gunoi și ne umplem de mizeria rutinei.

Dar nu m-am pierdut de oamenii cu care n-am vorbit aproape deloc timp de un an sau 2 , cu ei merg la cafea și tot ei îmi spun că mă apreciază , necunoscuți care vin de la sute de km să mă vadă , necunoscuți care m-au poftit în casa lor și m-au tratat ca pe un membru al familiei , oameni care n-au nici în clin și nici în manecă cu mine dar care sunt oameni . Sunt atâția oameni cu care cândva m-am îmbrățișat ca mai apoi , adică acum , să nu mai schimb un cuvânt pentru că sunt o femeie de nimic și pt că am iubit oamenii , și pentru că nu am nimic de oferit dar când am oferit am fost extraordinară .

Acei oameni mi-au fost lecție , o lecție de milioane . Eu nu plătesc oamenii să mă iubească , niciodată . Eu nu vreau pe cineva lângă mine pentru a obține foloase materiale , eu vreau oameni care să zâmbească și care îmi zâmbesc , vreau oameni care râd și cu care să râd . Păcat că oamenii știu să arate cu degetul mai repede decât să zâmbească , dar cred că marea majoritate ne merităm soarta iar cei care nu și-o merită , vor primi altceva la schimb .

Oamenii vin și pleacă , dragostea se risipește , renaște , se descoperă . O lume mai bună nu are să fie prea curând dar oamenii frumoși sufletește se nasc mereu .

Sper să fiți fericiți și simpli .

Nu există frumusețe mai mare decât fericirea simplă .

 

Bridget Jones – Helen FIELDING

Am terminat-o ! În sfârșit , are cam 450 de pagini , citești de-ți vine acru ! Pe scurt , Bridget J. e singură după ce soțul ei a murit într-un accident provocat de o bombă , are doi copii Mabel si Billy , îi iubește dar își dorește un bărbat lângă ea . Așa cum se descrie ea : grasă și bătrână , neatrăgătoare, dependentă de vin și de cașcaval ras , problematică , Bridget e una din mamele singure ale secolului actual .

Singură , frustrată dar o mamă foarte iubitoare . Intră într-o relație cu un tânăr Don Quijote care-i tâmpește simțurile și nervii . În cele din urmă povestea o cotește ușor la dreapta dar trebuie să citiți cartea ca să vedeți ce se întâmplă la momentul cotiturii .

Nu e o carte foarte bună , are un umor foarte comun , normal , de femeie , e ușor exagerată pe alocuri și sunt momente în care efectiv te simți rușinată în locul lui Bridget . O pot asemăna ușor cu o discuție la cafea , comună , simplistă , chiar o discutie la telefon .

Așa comună și mediocră cum e , cartea are ceva frumos , aș șterge 3 sferturi de carte și-aș păstra finalul care face cam toți banii , aproape toți banii . Dacă ați citit Fluturi și v-ați scurs pe picioare și Bridget Jones o să vă topească , e mai ok pentru mame și alte femei trecute de o primă vârstă , ele o înțeleg pe Bridget ceva mai ușor decât am făcut-o eu .

Bridget era cam lipsită de tact , iar eu cred că o femeie fără tact e sortită unui eșec continuu .

Recomand cartea pentru doamnele și domnișoarele care cred că pot relaționa ușor sau foarte mult cu Bridget , eu am citit puțin despre ea pe Google , am achizitionat-o dar nu a fost o investiție prea grozavă .

5/10

P.S. recenziile mele sunt adevărate dar nu urmează nici o regulă de scriere a recenziilor propriu-zise .

 

 

Sunt liber !

Libertatea e strigătul de disperare al sufletului , e mângâiere într-o societate deloc onestă și justă , e fericire în mijloc de probleme , libertatea e lanțul care nu poate fi sudat decât dacă mintea te-a dus către îngrădire . Nimeni nu are dreptul să te îngrădească , să te micească , să te umilească .

Nimeni nu are dreptul să îți dea ordine , nimeni nu are dreptul să calce pe visele tale , să te facă insignifiant sau inutil , nimeni nu e în măsură să stabilească dacă îți meriți libertatea . Și totuși libertatea noastră e destul de îngrădită dar trebuie să ne bucurăm de părțile ei care nu au garduri cu mențiunea ” Sub tensiune . Pericol de electrocutare ! „

Visează , iubește , mănâncă , dormi , cântă , pictează , înjură , strânge din dinți , mergi în vacanță , colindă țări și raiuri , fă ce vrei tu ! Nu trebuie să-ți pese de ce anume spun ceilalți , părerile lor trebuie presate la rece și băgate în cutiuțe de chibrituri , trebuie să-ți pese de ce simți tu , trebuie să fii tu fericit înaintea celorlați , pentru că dacă ai să mori înaintea celorlalți , atunci tu o să ajungi primul în pământ , și nu ei . Viața e prea scurtă că să-i lăsați pe ceilalți să vă facă nefericiți , e prea frumoasă ca să plângeți pentru unghii rupte sau iubiți supărați , viața se scurtează odată cu noaptea , viața nu te întrebă dacă astăzi te-ai simțit fericit , viața nu te întreabă dacă îți place șeful tău , cel care dă ordine și se găseste într-o stare de nemulțumire perpetuă . Viața nu te intreabă nimic . Ia o pauză , fugi în vacanță , citește cartea aia de stă singură și tristă pe noptieră , mănâncă prăjitura aia de îți place atât de mult dar care simți că ți-ar putea aduce 1 kg în plus la cântar și 2 zile în care o să te simți ca un balon sub presiune , dacă chiar îți place să faci ceva , nu te mai opri , nu te mai dojeni , fă-o !

Și crede-mă , nu există momente mai prielnice pentru a fi cu adevărat fericit decât cele în care tinerețea ți-este prieten și nu călău ca bătrânețea !

Recenzie – ” La răscruce de vânturi ” – Emily Bronte

images

Recenzie , vorba vine . Nu vă fac o recenzie cap coadă , de nota 10 și extrem de bine lucrată . N-am timp , dar totuși am avut timp să citesc ” La răscruce de vânturi ” și dat fiind faptul că am citit ” Jane Eyre ” – Ch. Bronte , aveam niște așteptări imense de la surioara Bronte cea mijlocie. Nu mi-au fost satisfăcute așteptările precum  au fost atunci când am citit Jane Eyre , însă mi-au fost perturbate : de un scris frumos , ușor descriptiv , simplu în cuvântare și suficient de explicit încât tot prostul să priceapă cartea . ” La răscruce de vânturi ” nu-ți oferă mult sirop de iubire , nu vei găsi o dragoste pătimașă și înfocată în poveste , nu vei găsi doi oameni care mor unul pentru celălalt , ci doar oameni care mor . Dragostea este menționată în carte așa cum menționezi venirea căldurii din August în prima zi de Decembrie . Ura este cea care captează orice atenție primită , din partea cititorului . În principiu , povestea este simplă : frustrare , dragoste neîmpărtășită și inutilitate . Personajele sunt descrise simplu dar în general, aceste persoanje au un apetit deschis față de rău și de a face rău , Heathcliff , personajul principal al poveștii este un copil , un intrus , adus din prea multă inimă în mijlocul unei familii care voluntar/involuntar va crea un veritabil monstru inuman , un om de joasă speță dar care iubește tăcut și neîncetat .

Cartea nu te ține cu sufletul la gură , absolut deloc . Dar … pentru că mereu va exista un ”dar” , te va face să vrei să afli ce urmează după fiecare pagină citită iar în gură tot ce vei avea va fi limba ta și poate ciocolată sau o țigară fumegândă , așa cam cum  fac eu când citesc .

Cuvântul cheie al poveștii în opinia mea este : ura . Niciodată n-am citit o carte în care răul să fie descris cu atâta pathos încât să te facă să crezi că există atâta răutate . Totuși cartea are ceva al ei , are acel ceva pentru care eu nu am cuvinte potrivite dar am mult respect , mă bucur că am citit-o , știu știu , trebuia citită acum 3 ani , dar acum 3 ani locuiam în Hawaii pe o plajă cu nisip alb , mâncam cocos la micul-dejun cu banane și la prânz câte un rechin , 2 , în funcție de cât de mult efort depuneam în acea zi . La cină fumam bambus .

Dar revenind la noi la grajd , vă recomand cartea cu tot sufletul , avusesem o recenzie excelentă făcută în minte azi noapte pe la unu fără zece , dar am adormit și-am uitat recenzia iar ca rezultat final a ieșit cuvântarea asta ”năucitoare” , plus că mi-e somn iar când mi-e somn abia îmi amintesc despre mine darămite despre ” La răscruce de vânturi ” .

Am săruturile tale pe umărul drept …

Înfiorător negrul întunericului de afară , am mai citit câteva file de carte și-am închis-o chircindu-mă-n pat plină de amintiri care alunecau pe corpul meu ca roua dimineața pe frunzele de stejar . Nu era chip să respir și să nu te respir . Mi-am verificat telefonul căutând cu disperare un semn de la tine , doar că , atunci când ți-am spus să pleci chiar am vorbit serios iar tu chiar m-ai luat în serios . Așezată ca din pod pe scaunul de bucătărie , privind fotografia tomnatică de la fereastra mea , abuzam intens și violent de o țigară , aruncam priviri cu săgeți către tine , tăceam . Fumul de țigară era high pe oxigen , eram convinsă că trebuia să se termine , n-am vrut să-ți spun adio , era prea plin de frișcă adio-ul meu plin de nervi și de ură . Am simțit parfumul tău acrișor tot mai aproape de mine , te-ai apropiat , mi-ai mirosit gâtul dezgolit și mi-ai sărutat umărul drept , îți luaseși adio , am mai tras o dată din țigară și-am lăsat fumul să-și facă dansul . Am auzi ușa trântită de tine , Mai tresărise din somnul lui și privise ușa descumpănit . ” Chiar a plecat ? ” îmi spuneau ochii lui Mai . Am închis ochii a aprobare și Mai al meu și-a pus capul pe lăbuțe și privea într-un punct fix . Mi-am privit țigara și-am dat din umeri a ”asta e” . Dar acum că am citit , acum că am ales un roman de dragoste , lucru care nu trebuie făcut atunci când mângâierea și săruturile umărului drept pleacă , mi-e dor . Egoism. Ego. Încăpățânare. Nu-mi rămâne decât să-mi privesc ecranul telefonului , să-mi fac șcenarii și să caut semne de la o nălucă , semne de la dragostea mea apusă .

Mă bucur că măcar ai spus adio …

Satul lui tata

Imagine000

 

Am intrat pe drumul de către sat , parcă abia așteptam să ajung acasă , acolo unde sufletul lui tata încă trăia . De sus din deal am privit pădurea , schimbată-n culoare , moleșită de ploaia lui Octombrie . Am oprit mașina și am coborât privind cerul negricios , parcă plin de funingine , m-am uitat la bucata de pământ cu viță-de-vie și parcă-l vedeam pe tata cum o colinda în lunile de Septembrie culegând și ultima boabă de strugure . Tot un zâmbet până pe la târziul prânz când îl prindea oboseala și parcă-l arunca la pământ , am inspirat cu greu și mi-am șters ochii împăienjeniți de lacrimi . Când te uiți în trecut nu doare , ustură . Am pornit mașina și-am mers către casă ,  era aproape dărâmată de ploi și avea o urmă fadă de culoare , bătrânicioasă , autentic țărănească cu obloane maronii închis și cu țigle vechi de când lumea și pământul . Mă uitasem la poartă și-o vedeam cum se deschide în fața mea , pe-acolo mâna tata calul să părăsească curtea , era mereu în stânga calului conducând-ul astfel încât să-l protejeze de mașinile de pe stradă , apoi se urca în căruță și-l mâna pe Mircea pe toate dealurile și câmpiile satului , erau prieteni buni , ținea tata la Mircea ca la suflețelul lui . Am deschis încet poarta și-am privit în jur , fântâna veche de unde aveam mereu apă proaspătă și rece stătea tristă și tăcută cu vopseaua-i scorojită și mâncată de soare . Îl vedeam pe tata cum scotea apă din fântână și-mi zicea mereu să plec de acolo ca să nu mă lovească mânerul fântânii , și mă dădeam în spate doi pași și il priveam cum turna apa-n găleți și se îndrepta către grădină. Avea mare grijă de grădina lui , așa cam pe când soarele avea să-și doarmă somnul încărca găleți cu apă și două câte două le ducea în grădină și tot ce era legumă sau fruct primea apa din belșug. Azi fântâna mea era singură , m-am dus lângă ea da nu-mi mai spunea nimeni să mă dau doi pași înapoi . Se rupsese inimioara-n mine în bucățele atât de mici că nu era chip să le pun la loc. M-am uitat la șură și-așteptam să iese tata din grajd să-mi zâmbească și-am stat acolo privind ușa grajdului dar tata nu mai avea să iese de acolo niciodată. Am plâns ca un copil , că-s copil , că am avut și am părinți da nu mai am tată și când nu mai ai tată , ca fată , parcă-ți fuge pământul de sub picioare , parcă te-a dezbrăcat pământul de mizeria-ți specifică expundând-o privirilor lumii întregi ca pe o poveste cu zâne turbate . Nu-i durerea mai mare ca atunci când cineva îți spune ” dacă ai fi fost fata mea , aș muta pământul din loc pentru tine ” , da nu cred că tata a vrut să se ducă , așa i-a fost soarta , crudă , era tinerel , era tata , era mentorul meu , omul cu povești despre armată și cu glume care mai de care mai amuzante . Avea el umorul lui și Doamne cum îl mai iubeam când mă făcea să râd și cum îl mai iubesc și acum când plâng . Am privit grădina goală , inutilă , avea tata o grădină frumoasă și plină cu de toate , avea casa suflet când trăia tata , a murit și ea de tristețe odată cu tăticul meu . Nu-mi ajung foile să scriu despre cât de mult regret că-i plecat și că nu are să mai vină niciodată , n-am cum să nu mă gândesc la el și să nu mă mănânce un dor greu cu dinții de plumb . Eternitatea , dacă trăiam câte 300 de ani și el era mort cum a și murit la 49 , îl plângeam 251 de ani fără dar și poate . Nu mi-e dor de fericire cum mi-e dor de tata . A murit tata , a murit și casa lui și sărbătorile și umorul , s-a făcut negru cerul ca pământul . Să ai părinți acoperiți cu pământ e ca și cum inima-ți vie ar  bate într-o gaură de pământ . Sufocant . Tată dacă aș putea să-ți trimit o scrisoare , ți-aș scrie doar că mă arde inima ca soarele paiele de pe câmp din mijlocul lui Cuptor și cum mi-e mie dor de tine , nu îi e dor nimănui . Am să vin cu flori tată , curând și-am să te mai plâng că nu-mi ajung anii să-mi plâng durerea . Te iubesc tată . Cinste ție pentru ce-ai fost .

 

Roxana

Sărutul de pe creștetul capului.

giphy-facebook_s

”    Te-am privit în timp ce-ți puneai sacoul , era atâta liniște că puteam auzi cearta noastră derulându-se ca o casetă veche în mintea mea , nu era sorți de izbândă , știam că ai să pleci acasă la ea și că o să te întorci din nou seara , cum faci de obicei . Mi-ai sărutat fruntea și-ai ieșit din casă ca și cum nici nu ai fi fost în ea . Mi-am turnat un pahar de vin alb și-am ieșit pe terasă dar nu m-am uitat la tine , era prea greu , am privit decorul din fața apartamentului meu , iz de toamnă în aerul călduț iar timpul îmi spunea că aveam să am o zi prea lungă . Părul creț al toamnei în culori calde de arămiu și roșu , proaspăt vopsit de frumoasa lună a lui Octombrie , mireasmă de ciocolată de casă în aer venită de la tanti Magda de la parter , fumul agitat al țigării mele din care trăgeam cu poftă la intervale neregulate , o toamnă atât de frumoasă și totuși mă cuprindeau remușcările ca niște clești , oare ea știe de noi ? Când mi-am dat voie să distrug o familie ? Când mi-am uitat învățăturile și când mi-am dat voie să mă îndrăgostesc de un bărbat interzis ? Oare pe tine te doare când pleci din casa mea ca un hoț ? Oare și ei îi săruți creștetul capului cu atâta tandrețe și dragoste cu care îmi săruți al meu creștet de cap ? Eram liberă astăzi și nu plănuisem să te văd , vroiam măcar o zi fără remușcări , o zi fără tine și fără numele tău pe buzele-mi crepate de frigul dimineților dar te-am văzut și-acum nu-mi rămâne decât să gândesc , freamătul conștiinței mele se aseamănă cu furtunile furioase ale lui Cuptor . Să fii roata de rezervă a unui bărbat care are tot ceea ce-și dorește de la viață e greu . Te împart cu ea și aș vrea să știu că ea știe asta , poate nu o mai doare la fel de tare , poate e imună și împăcată cu faptul că soțul ei doarme-n alte așternuturi noaptea și că săruturile ei de pe creștetul capului sunt așternute pe alt creștet de cap . Dar dacă într-o zi am să o întâlnesc , ce-am să-i spun ? Să-i cer iertare ? Poate fi cu adevărat iertată o asemenea faptă , poate o femeie care iubește cu pathos să ierte cu adevărat o infidelitate a bărbatului ei , infidelitate care nu se consumă într-o noapte , ci de-a lungul unui întreg anotimp , sau de-a lungul tuturor anotimpurilor din viața ei ? Oare eu aș putea să mă iert pe mine dacă aș fi în locul ei ? Oare săruturile primite de ea sunt la fel de înflăcărate și la fel de triste în zilele de toamnă ca cele pe care le primesc eu de la bărbatul ei ? Mă va putea ierta ? Ne vom putea ierta ? Cine e numitorul comun în povestea noastră ? Bubu a trecut pe la picioarele mele goale , mângâindu-mă cu blănița lui pufoasă . L-am privit iar el s-a uitat în ochii mei , privirea mea trădătoare se oglindea în ochii lui verzi ca într-o oglindă de baie proaspăt spălată și lustruită , m-am văzut pe mine , pe mine , mizerabila femeie din viața bărbatului unei alte femei și m-am rușinat . Ochii lui Bubu parcă mă judecau , am mai tras o dată din țigară și-am stins-o , l-am hrănit pe Bubu , mi-am închis telefoanele și interfonul și m-am apucat de citit . Astă seară am să o las pe ea să-și primească sărutul de pe creștetul capului . Mâine seară poate o să fac același lucru și tot așa în fiecare seară până ce stârpesc această nedreaptă dependență . Tot așa are trebui să fac și cu țigările dar nu sunt pregătită să renunț încă la țigările mele dar cred că o să renunț la sărutări și-am să înapoiez unei femei de sacrificiu ceea ce i-am luat eu fără pic de nesimțire . ”

În negru

 

5633524898_3a00e9d74a_b

 

 

 

 

Rochia-i acoperea trupul plăpând și ușor , gulerașul rochiei îi strângea gâtul ca o menghină doritoare de moarte , mânecile lungi lăsau la vedere doar degetele frumoase , albe și subțiri . Pălăria neagră ca o farfurie mare de porțelan cu plasă îi acoperea ochii verzi , triști și apăsați . Îmbrăcase vestonul negru , își luase geanta și se mai privise odată-n oglindă . O mare de negru , o floare neagră , o femeie uscată de dureri și mâncată de ură.

– ” Sunt gata ! Aduceți trăsura , vă rog ! ”

Cerul stătea să plângă și el , drumul era mâlos și băltos , arata ca după război , iar din trăsură, ograda Veronicăi părea bătrânicioasă și urâtă . Mama Mare o privea pe Veronica cu o tristețe greu de descris, în spatele trăsurii erau doar garoafe albe și roșii , îmbujorate , pline de viață , înconjurau un mic sicriu din stejar lucios , foarte bine șlefuit . Victor o privea pe Veronica de pe scaunul opus din trăsură , vroia să-i vorbească , dar nu erau cuvinte de spus în acele momente . Veronica simțea privirea bărbatului ca o cărămidă ce-i stătea pe ceafă , nu-și ridicase capul să-și dezvăluie ochii , își privea mâinile în care ținea doi botoșei roz cu fundițe din material fin. Femeia se abținuse să nu plângă , însă nu era cu putință să-și potolească foamea de lacrimi , ținea botoșeii adânciți în pumnul drept în timp ce cu mâna dreaptă încerca să sufoce orice sunet care ar putea fi scos de gura ei .  Victor își împreunase mâinile și-și plecase capul în podeaua trăsurii , nu putea să-și privească soția fără să simtă că-i fuge viața din vene .

” – O să fim bine Veronica ! Durerea are să .. treacă ! ”

Victor o privea pe Veronica cum aceasta duce botoșeii la gură încercând să slăbească intensitatea sunetului grav pe care-l scosese . Era un urlet , un urlet înfundat care o lăsa pe femeie să respire mai ușor , Victor întinsese mâna dreaptă să o apuce pe Veronica însă simțea că așa doar rău avea să facă . După o vreme , amândoi se vedeau privind pe fereastra trăsurii , privirile lor moarte nu se mai întâlneau , nu mai erau cuvinte de spus , erau doar gânduri care dansau în mințile lor , amețindu-le simțurile și poticnindu-le privirile într-un loc . Cerul era gri-albăstrui , părea creionat în valuri , se scuturaseră norii de dimineață iar către amiază ploaia se oprise , făcând loc aerului tomnos care pusese stăpânire peste sat . Dealurile aveau culoarea verdelui smarald ,  un smarald murdar , mocirlos , negricios . Marea de pădure aducea culoare în ochii Veronicăi astăzi atât de triști , multă durere ,  îi plăcea toamna , încă de mică scria poezii despre toamnă , o aștepta cu drag șezând în spatele casei pe băncuța de mahon pe care tatăl ei o cioplise special pentru ea , pentru serile târzii de vară . Astăzi însă toamna era urâtă și mizerabilă , prea grea de îndurat și de privit , de astăzi înainte , Veronica avea să urască toamna.

” – După înmormântare , am mă mut în oraș ! Am nevoie de timp să mă liniștesc , spuse Victor. ” Veronica își mutase privirea pe Victor , acum era și mai supărată , Victor pleaca din nou , ea nu reușea să se obișnuiască cu faptul că Victor e mereu plecat , mereu cu afaceri , mereu cu muncă , întodeauna era vorba de el și de familia sa , niciodată nu era vorba de Veronica și Nina. Desigur , Veronica nu avea multe așteptări de la soțul ei , acesta mereu accentuând clar faptul că Nina nu era fata lui ci o bastardă , singurul copil al Veronicăi , care astăzi s-a pierdut de viață.

 

 

Din viață cu dragoste , fără ură .

tumblr_nqquu9lczZ1ut8uyio1_500

Întâietate în așteptări de căcat . Oameni dulci purtați in relații mincinoase . Iubire pe hârtiuțe verzi-albăstrui . Orgasmul fericirii absolute . Război cu cei care promovează pacea . Prietenii , pe viața , ca viermii paraziți . Școală . ” Trebuie să înveți măi mamă , că fără școală-i greu , vrei să ajungi ca mami ? ” Căcat , am fost la școală , am ajuns ca mama . Facturile la gaz , prea mari pentru buzunar , prea micuțe pentru încadrarea în ajutorul pt. gaz . Primul sărut beat . Chiulul . ” O să fiu cel mai bun președinte pe care l-a avut Romania ” . ”Toate-s la fel”-Paraziții . Marketing .. : cumpărați , cumpărați , nu vă opriți ! ” Reclamă la ” Dry cooker ” făcută de ultima ”șasistă” din București . Concediu la Neptun . ” Inimă de țigan ” – audiență absolută . ” Nu ne spuneți ”țigani„ că ne jigniți ! ” Homosexualitatea ca normalitate . Ipocrizia celor mult prea leneși. Dumnezeu ca cel mai mare medic de pe pământ. Martorii lui Iehova nu știu cine e Iehova . Chimioterapia – două rugăciuni către Arsenie Boca , una la ”Măicuța Sfântă” și „sfânta cruce” în loc de Amifostine , Dexrazoxane , Mesna . Mașină nouă care stă în garaj , utilizăm autobuzul pe motiv că traficul e infernal dimineață și evităm să discutăm prețul benzinei pentru un Ford de 1,6 , 250 de cai putere , consum de 10,5% adus din Bulgaria . Problema pițipancelor in viziunea bărbaților  ” nu ne plac plasticatele , dar salivăm precum e…….! ” Să ne ierte Dumnezeu ” , noi suntem incapabili să ne iertăm pe noi înșine sau pe alții și cerem unei invenții nevăzute iertarea. Părinți care și-au pierdut unicul copil , aflați în discuție cu un preot : ” Așa a vrut Dumnezeu , nu putem pune la îndoială voința Domnului ! ” Zău ? Primul din clasă lucrează 3 schimburi la fabrica de sticlă . Ultimul din clasă are o afacere cu o prea ridicată cifră de afacere pentru intelectul său . Profesorul bea mai mult alcool decât apă . În timpul divorțului doar partajul contează , restul e teatru ieftin fără bilete tăiate . Un copil într-o familie ”binecuvântare” până la prima seringă cu metanfetamină doar de fun , ultima … pe post de călău . ” Să nu iei numele Domnului în deșert ” nici măcar când mergi la mare . Donațiile către biserici sunt mai mari decât cele pentru copiii care nu acces la educație . PRO TV mănâncă căcat în campaniile de ”înduioșare” a populației privind România . Actorii români nu mai reușesc să zâmbească pentru că pe șcenă două perechi de țâțe mari scot demonii plăcerii din spectatorii de sex masculin . De ce Romania e de căcat ? Noi nu facem parte din Romania ? Nu prea înțeleg !

Să fim fericiți și să mulțumim ”cerului” că existăm , că inima funcționează cu paraclise și mătănii.

Cu maci astepti artistii ?

tablou-maci-in-lan-de-grau~1565174
De ce sa vrei sa te intorci din nou,
În întaietate
Cand tot ce pot ei sa-ti ofere
Sunt flori de soare uitate ?

El un actor ceva mai mic ,
Un mare domn pe scena
Devine aproape un pitic
Cand iese din arena

Ea , o actrita preafrumoasa
Cu voce de argint
Merge cu-un troleibuz acasa
Acolo-i frig, si gol !Nu mint!

O pensula albastra , fina
Straluce-n maini zbarcite
Si nimeni tata nu se-ndrura
Sa vada picturi, ponosite

Tablou pictat cu inima
Și nu cu un creion
Adoarme-n pod pe-o bancă ruptă
Ca fotbalul pe stadion

Voi , inumani , neinvatati
Nu cumparati tablouri ?
Dar faceti cinste artistilor
Cand stau drepti in cavouri .

Macii nu pot sa insufleteasca
O piesa despre teatru
Daca actrita nu-i dezbracata
Îi dăm un sincer patru .

Mă gândesc la gânduri străvechi …

Mă gândesc la casa mea , doru-mi de camera mea și de cărțile mele , am o bibliotecă micuță și când or fi să fiu bătrână vreau să am o mare de cărți și tot ce-oi face or fi să citesc , că Dumnezeu a pus creionul în mâini fermecate și greblate de dureri puternice și-așa s-au născut cărțile , ușor , frumos . De pe la 6 am sunt trezită , nu mi-am mai găsit locul în pat , când ți-e dor de casă nu ai cum să-ți găsești locul în paturi străine , e liniște intensă în sufletul meu , aici se pregătește cerul să se scuture de sudorile-i tipice , reci , se luptă totuși cu încăpățânatul soare , ăsta tot vrea să fie și el pe cer dar cum ar putea un cerculeț mititel , galben și fierbinte să nu fie ascuns de vata albăstruie ce pune stăpânire peste tot , cum puneau cândva oamenii stăpânire peste regate care mai de care mai promițătoare .

Pierdere soarele , și la pauză , și-n finale dar și-n sferuturi de repriză , cum să nu piardă mai ales când englezul toata viața lui e plouat , nu contează anotimpul , aici plouă .

Știți detoxifierea ? Ea vine sub diferite forme , eu m-am gândit la o detoxifiere completă , am renunțat la Facebook , îl consider prea mult , prea urât , l-am închis , pentru totdeauna . Nici zahăr nu mai mănânc , și beau apă multă , în plus am dietă strictă și fac și exerciții și mă gândeam la o dietă scurtă de detoxifiere , am nevoie de ea , și-am să dorm 9 ore pe noapte , și-am să citesc și-am să scriu , trebuie să mă vindec și eu cumva , în plus lucrez pentru un vis acum , un vis frumos , căsuța mea , abia aștept să o am dar tind să renunț ușor la visele mele , cu mine lupta e mai grea decât cu orice altceva .

Imagine017

Mă gândesc la câmpiile copilăriei , cum mai colindam dealuri prăjite la ”soare iute” , uneori coapte ca roșiile , ne intrau bucățele de paie tari în tălpi și cam pe atunci auzeau părinții că știm să înjurăm , urât ne mai privea mama , de față cu tata nu înjuram că o luam pe coajă de nu ne mai trebuiau dealuri coapte . Către apus , o briză răcoroasă ne spăla fețele arzânde , ne răcorea pielea insetată de apă și umbră , se linișteau zburătoarele de orice fel , se retrăgeau pe la căsuțele lor care mai de care mai frumoase , soarele vălsuia , parcă îmbătat cu oboseală , când eram mici ( eu și fratele meu ), credeam că soarele se pune să doarmă când ne puneam noi la somn , așa ne-a zis mama . L-am crezut pe soare că doarme , acum știu că el nu doarme , ci călătorește , neobosit și mereu zâmbitor . Ne urcam în căruță cu tăticu și porneam către casă , rămânea pădurea în urmă , tot mai întunecată și mai înfricoșătoare , o priveam , părea singură , dar știam de la tăticu că răul e în păduri întunecate pe timp de seară și pui de căprioară frumoși pe timp de zi . Ajungeam acasă și mama ne punea masa, tăticu ducea calul la somn și mancam cu poftă . Apoi ne spălam fețele și picioarele , ne puneam pijamale subțiri și răcoroase și dormeam neîntorși , mămica cu tăticu mai stăteau la povești până seara târziu , mă simțeam în siguranță , acum nu mă mai simt , tăticu nu ne mai duce pe dealuri coapte ca roșiile . Tăticu meu nu mă mai învață nimic …A fost frumoasă copilăria , tăticu îmi aducea mângâiere .

Imagine000

Să-ți fie dor de morți , e o pedeapsă cruntă .