Tu unde ai vrea să pleci și cine nu te lasă să pleci ?

Nu-ți dorești uneori să-ți faci un bagaj mic, să iei câțiva banuți în buzunar și să-ți pierzi urma prin lume? Să cunoști oameni cu mai puține prejudecăți decât au cei din jurul tău, să cunoști oameni care au mințile deschise iar obturarea gândurilor lor este inexistenta, să cunoști noi culturi și noi moduri de a trăi, să mânânci mâncaruri a căror nume nu-l poți pronunța, să citești într-un tren care face slalom printre munți și păduri inghesuite, înverzite, să trimiți cărți poștale acasă în care să-ți anunți familia că Argentina e frumoasă și la prânz ai mâncat greieri prăjiți în ulei de cocos, Mexic miroase a tequila, Parisul e plin de croissante, în Barcelona nu sunt copaci care să te ferească de căldură, că ți-e bine și că nu ești pregătit să ajungi acasă, că încă mai ai de cunoscut și învătat. Că viața nu e doar o linie dreaptă, un carnagiu al rutinei, aceeași hârtie albă de împachetat sandwich-urile în fiecare dimineață.

Nu vrei să pleci niciodată ?

Există atâta frumusețe pe pământul ăsta iar zilele astea am învățat că dacă vrei niciodată nu e prea târziu, încă visez să ajung acolo unde nici o lume nu se aseamană cu cealaltă, să văd oameni care au mâinile la fel dar care construiesc diferit, să adorm într-o cameră de hotel pentru a mă trezi dimineața să încep să explorez frumusețile și secretele unui nou loc, unui nou oraș pe care în trecut l-am văzut la TV ca mai apoi, când nu credeam că e posibil, să-l văd în fața ochilor mei și nu zugrăvit pe o bucată de sticlă din care ies două cabluri, unul care se conectează la prinză și unul pe care eu il văd interminabil.

N-ai nevoie de curaj să vezi lumea, o doză de prostie, niște bănuți, încălțări comfortabile și un ghiozdan cât casa in care să încapă strictul necesar (placa de păr nu face parte din strictul necesar) și multă pasiune. De curaj ai nevoie doar atunci când încerci să lași în urmă un trecut apăsător și asta pentru că trecutul fiecaruia dintre noi este istoria noastră scrisă. Nu există istorie uitată decât dacă se vrea cu adevărat să fie uitată. Trecutul e atât de complex și de diferit față de viitor, poți să privești cu ochii luminați viitorul dar întunericul apare dacă nu știi să faci același lucru cu trecutul. Când ajungi să faci pace cu trecutul, să nu-i mai dai voie să-ți guverneze viața, să inveți că regretele cu privire la trecut sunt inutile, abia atunci viitorul va fi ceva mai blând. Caută locul unde simți că aparții cu adevărat și nu mai pleca de acolo, ești liber să nu pleci și să ajungi când vrei.

X, R

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s