Toamna .

M-asezasem repede pe scaunul de la fereastra si priveam intunericul de afara , incercand insa sa gasesc lumina , incercand sa gasesc privelisti care sa-mi stapaneasca gandurile pline de floare precum gemul de prune din camara . Dar n-am izbutit sa gasesc lumina , era liniste in autobuz , oamenii erau prea obositi ca sa mai palavrageasca . Tocmisem ceasul si minutele alergau spre miezul noptii , mi-am scos cartea groasa si m-am apucat de citit . Mi se linistisera mainile si sangele-mi in vene incepea sa se incarce cu oboseala-mi grea si sufocanta , fusese o zi frumoasa si lunga , o zi de rememorat la batranete . Aerul din autobuz imi lovea ceafa , era rece si tepos , simteam nevoia sa inchid ferestrele si totusi in afara autobuzului , nu se poate respira. Il vazusem pe unul dintre colegii mei de munca , ma rog , facem parte din acelasi mediu de lucru dar aveam responsabilitati diferite la munca . Incercase , dupa ce ma salutase cu drag sa converseze cu mine dar nu puteam sa renunt la cartea mea pentru o conversatie . Nu prea era o ora la care sa doresc sa conversez asa ca ii taiasem repede dorul de a conversa . Il salutasem rapid , ii zambisem si apoi imi aruncasem ochii pe paginile galbejite de carte incercand sa starpesc orice contact vizual . Stiu , stiu , sunt o nenorocita ! Ce sa zic , sa mi se taie capul !? Am coborat din autobuzu cu o durere de picioare groaznica , intunericul era ca smoala , puteai sa-l tai cu un cutit , nu era alta suflare de om pe strada , in afara de a mea . Ma oprisem langa micul raulet din spatele casei , vrajita fiind de luna tantosa care se oglindea in apa murdara de intuneric . Ploua cu ganduri in mintea mea , ma asteapta zile mai delicate dar intre timp am invatat ca Universul functioneaza si in jurul meu . Trebuie sa recunosc ca dincolo de durerea si de negrul mintii mele , am avut zile frumoase , ba chiar implinite . Ma tem sa le numesc fericire , cred ca fericirea e un lucru mare , o exaltare cumplita in vene , un izvor de energie curat si lacrimi dulci . Fericirea in maretia sa imperialistica ofera avant chiar si celui mai prost dintre pamanteni , arunca fiinta umana intr-o stare de ebrietate non alcoolica interminabila , fara cusur . Nu exista drog care sa simuleze fericirea si nu exista fericire care sa vina din drog . Vantul incepuse sa bata alene si ramurile arbustilor verzui intunecati se miscau de colo colo , nu mai scrisesem de mult . Pentru ce sa mai scriu ? Da cum ma ajuta ?

Stiu sa-mi anihilez visele de una singura , e mai usor decat atunci cand alti oameni sunt responsabili de moartea in miscare inceata a ceea ce numim vis . Cateva vorbe motivationale il infatisau pe John care avand un copil si o nevasta se temea sa fie actor de comedie pentru ca in mintea lui se nascuse ideea ca o sa dea gres . A studiat finante si a primit un post extraordinar de bine platit , isi ingropase visele in pamantul creierului si muncise din greu pentru familia sa . Castigase bine , totul era bine , o recesiune crunta l-a lasat pe John si familia sa intr-o stare economica foarte proasta , isi pierduse locul de munca si abia ii ajungeau banii pentru mancare . A decis sa devina actor de comedie , primul lui spectacol a fost un succes extraordinar . John murse a doua zi dupa spectacol de infarct miocardic . Nici nu ma mai apuc de tras concluzii simt dorinta lui John dar am o chirie de platit .

E Toamna , se stinge totul in jur . Dar n-am sa-mi sting toate visele . Am unele de care nu mi-e frica si am unele care ma infricoseaza . Unul din vise e in aceasta fotografie .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s