Slujba de înmormântare

Mi s-au încleștat degetele furioase în jurul gâtului unei probleme care mă mănâncă într-un mod atât de hapsân de parcă ar fi un vireme fomist . În mintea mea am organizat deja funeraliile pentru problema mea , e purpurie , așezată fără vlagă între patru scânduri pe care chiar eu le-am asamblat cu ajutorul câtorva cuie și a unui ciocan . E pătrățos sicriul , am îndesat problema în ea de parcă ar fi o plapumă dintr-aia de care avea bunica în casă , iarna când mă acopeream cu ea aveam impresia că un tractor s-a așternut lent și delicat peste mine . Am pus doi trandafiri peste problema mea, înainte, m-am așezat în garajul meu ruginit , am deschis larg ușile , mi-am luat o cutie de vopsea neagră și zâmbind isteric am vopsit trandafirii . I-am așezat pe o hârtie de copt , m-am șters pe mâini cu o cârpă înmuiată în niște diluant , mi-am aprins o țigară și mi-am stins zâmbetul . Am urcat scările , am ajuns în casă și m-am pregătit de priveghi , mi-am pus o rochie lungă neagră , material ușor , vaporos , mi-am pus pe cap o plasă cu o orhidee neagră care-mi acoperă ochii , mi-am pus praf negru de pe aripile unui fluture de noapte grăsan pe pleoape , pe care l-am prins în garaj violând cu forță becul gălbior care parcă-și dădea duhul sub greutatea umflatului .  Am luat o atitudine de suferindă astfel încât să nu spună celelalte probleme la înmormântare , că nu pot să citească pe chipul meu o urmă de regret și m-am dus la capelă . Acolo , problema zăcea în cutie expunându-și atitudinea fără-de-viață de învinsă , am înaintat ușor în timp ce celelalte probleme s-au retras de-a dreapta și de-a stânga drumului . Țineam în mână trandafirii negrii vopsiți , miroseau tare a diluant , m-am apropiat de sicriu , am încercat să scap o lacrimă … și voila ! A funcționat ! Mi-a căzut lacrima beată de atâta falsitate drept pe obrazul drept . Până să-mi ajungă pe barbă am luat o batistă neagră de pe marginea sicriului și mi-am tamponat ușor obrazul . M-am întors să privesc ce mă înconjoară … o mare de probleme , toate îmbrăcate în negru , cu fețe albe , privindu-mă triste și deznădăjnuite . Le-am fixat cu privirea mea nebună , m-am întors cu fața către sicriu , am acoperit problema cu cei doi trandafiri , m-am aplecat ușor deasupra sicriului și-am deschis gura spunând : ” Ți-am zis c-o să te-ngrop ! ” . M-am întors către celelalte probleme și le-am spus : ” Și pentru voi am suficiente cuie și ciocane! ”  Era o liniște de mormânt . Mi-am scos orhideea din păr , mi-am pus o haină albă ca laptele care mi-a acoperit rochia complet și-am ieșit afară din capelă. Am zâmbit ! Am scăpat de problema mea . În mintea mea doar . Problema mea e atât de vie precum sunt eu , dar vestea bună e că mâine mă duc să cumpăr ciocan și cuie .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s