Cu pământ m-acoperi ?

Bullshit-National-Grieving

” Greu , greu e pământul , rece si morbid . Mi-a inghețat sângele in vine când am murit și m-au acoperit cutrele cu pământ zicând că așa-i datina . Și m-au uitat acolo , mai vine câte o muiere din sat de-mi pune flori pe mormânt , da în rest nici dracu nu dă pe la noua mea locuință . S-au țâpat pe jos muierile când am murit , că aveam și eu frumusețea mea și eram plăcut din cale afară , mă iubea pământul și tot la mila lui am ajuns . Eu om puternic , vânjos , greu , spinos , cald , furios , iubitor , eu am fost acoperit cu pământ rece , păi e drept ? E drept după ce am făcut atâta bine să fiu acoperit cu asemenea plapumă rece ? Care-s nenorociții care au făcut așa ceva ? M-a zămislit mama mea cu greu si cu dureri , de mama și de tata am fost creeat și crescut , și purtat prin școli și pe brațe prin spitale , ca să arunce pământ rece peste mine ? Dar cum e posibil ? Cine a zis că morții trebuie acoperiți cu pământ rece și nu cu sărutări calde și cu flori roșii ? Am fost iubit și-ar trebui să fiu iubit și mort și rece , dar de ce să iubească oamenii vii morții , când deja s-au descotorosit de ei ? Ce-i drept acum că-s in pământ nimeni nu mă mai poate strânge în brațe , nu mă mai poate săruta nimeni , dar eu v-aud când veniți de mă plângeți , vă văd când sădiți flori de nu-mă-uita pe mormântul meu , vă ascult când îmi vorbiți și vă răspund da nu mă auziți voi ! Nu mă auziți , că nu mă ascultați liniștiți , că plângeți ca secăturile de la talcioc , că de m-ați auzi v-aș spune că vă duc dorul , și că pământu-i greu și rece și că m-aș fi bucurat să mai traiesc ca să vă mai iubesc . Da n-am mai avut putere să trăiesc , că eu am tras de mine și am izbit pereții de-mi ieșeau in cale , și-am doborât doctori neputincioși și dumnezei , dar n-a mai vrut trunchiul meu să-mi susțină inima și-am murit . Că la urma urmei nu a mai fost vorba de mine și de ce vreau eu , m-a lăsat corpul meu muncit și obosit , dar spiritul , astă mi-e năvalnic si aprig de nu mă lasă să dorm , și mă trezesc dimineața și mă cutrămur de frig ,  și Doamne cum aștept o voce de om , ca pe pita caldă . Câteodată ascult vântul că ăla pălăvrăgește ceva mai mult , și mai ascult turturelele , iarna-i mai greu că nu veniți nici voi , nici vântul și nici turturelele . Da așa o fost să fie , am murit fericit , că știu că incă mă iubesc pământenii , chiar de ei vin rar la mine . Nu-i grea moartea , nu , nu e , dar mă câteodată plâng odată cu aștia de vin de mă plâng , că mă , eu n-am vrut să plăngeți mă , că eu vreau să vă vad fericiți chiar de eu mi-s singur , da cred că curand m-oi duce la Dumnezo că tare frig îi sub pământ , și vreau să viu la voi în vis ca să povestim , să râdem mă , da să râdem mă că daca nu râdem multe mai pierdem . Viața-i făcută s-o trăiești și să mori , că de-i prea multă-i dureroasă și câinească , și de-i prea puțină îi fragedă și regretată de mulți , că nu-i durere mai mare decât atunci când moare un copil . Dumnezo a greșit aici , lasă copilul la părinți să să bucure de el , și după ce n-or mai fi ei ia-l si pe el , dar ia Dumnezo mulți copii la el și mulți părinți mai plâng . Cum plânge o mama de și-a pierdut pruncul , nu plânge aia de nu-l poate zămisli , apăi numa mamă să nu fii . Dapăi ui așa îi mersu ,ui așa îi viața , îi cutră tare , da o poți condamna ? Unii nu ne purtăm cu viața cum ar trebui , și ui că ne ține minte , mie încă mi-o placut să-mi bat joc de viața , da n-a stat nenorocita la taclale , hop m-a înhățat și-a plecat cu tot cu mine , și-apăi regret da-i târzâu acum , da io tot iubesc oamenii că de dragul lor am trăit . La toți ni se termină viața , da la unii prea repede , și aici din nou Dumnezo a greșit , da or avea și ăla motivele lui de ne ia devreme acolo sus . Io mor spre a mă naște și altii s-au născut și am murit eu . Da-i rece pământul și greu . ”

În memoria celei care a fost Iulia Șchiau … o să te plâng până ce o sa mor spre a ma întalni cu tine .

Anunțuri

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Diana spune:

    Și eu am avut parte de o pierdere… Am avut 10 ani cind cel mai mare din frați a fost luat de lingă familie..și acuma doare după atâta timp…cine spune ca timpul vindeca,s-a înșelat amarnic…timpul doar aduce vremuri noi, oameni noi, sentimente noi, experiente noi,doar maschează durerea cu frumusețea cu iubirea.. Sau cu alta durere și suferință! Dar seara cind te pui în pat…seara și de sărbători..dar mai greu e de zilele de naștere…a lor..dar și a ta! Și ai vrea sa ii mai visezi măcar ca în vis sa le spui ca îți este dor de ei…și ca ai face orice sa dai timpul înapoi…de ziua ta cind aștepți…dar aștepți în zadar un semn de la ei…pământul e greu și rece…le vom duce dorul..și vom încerca să îi visam!

    1. Roxana spune:

      Te inteleg perfect Diana , eu l-am pierdut pe tata si pe Iulia . Ziua de nastere a Iuliei e pe 15 Martie si a mea pe 22 Martie , iti dai seama ce trista e acum luna lui Martie . Candva era fericire si acum sunt doar lacrimi . Dar asa a fost sa fie si nu mai putem sa facem nimic ! Imi pare rau pentru pierderea ta , Diana ! Te imbratisez cu drag !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s