– Hai intră că-i frig !

tumblr_lgx9aqgq3i1qbtq2oo1_5001

– Multumesc frumos , imi cer scuze de deranj nu intenționam să-ți calc pragul casei la o așa oră târzie!

– Lasă , nu te scuza că eu ințeleg ! Ochii îi erau mai triști decât cerul intr-o zi ploioasă de toamnă , paharul de vin abia putea să respire , atât de tare îl strângea cu degetele lui mari și osoase . Știam de ce a venit dar vroiam să fac pe proasta , adică vroiam să fiu cum mă vede el , și mi-a ieșit de minune . Își privea licoarea din pahar și îmi mai arunca câte o privire când simțea că nu-l fixez de pereți cu privirea , dar ce nu știa el e că eu întodeauna am știut mai multe decât trebuia să știu , întotdeauna l-am privit când credea că sunt oarbă . Părul îi era răvășit iar șuvițele-i nărăvașe păreau că aleargă după libertate că deținuții din închisori după ce evadează , iși plimba mana dreaptă când pe țigară , când pe pantaloni aproape de genunchi , era atât de stresat că nu putea nici să mă privească in ochi , în momentul în care m-am așezat pe fotoliu în fața lui . Respira greu iar o venă incepuse să i se umfle în zona gâtului , fuma țigară după țigară dar nu scotea un sunet , dar nici eu de altfel . Simțeam presiunea lovind pereții apartamentului și aerul , și nu suport presiunea de nici un fel dar în acea seară , cu stoicismul meu extrem de rar văzut , am stat acolo și-am îmbrățișat momentul cu scârbă . Știam că dacă-i vorbesc o să mă enervez prea mult  pentru lucruri deja consumate si am tăcut mâlc și l-am lăsat să se chinuie cu vorbele din capul lui , cu conștiința lui plină de frustrare , mâhnire și vinovăție .

– Tăcerea-i pe post de pedeapsă ? Nu o să-mi vorbești ? Stătea pe fotoliul meu roșu ca sângele și mă privea cu lacrimi în ochi , intre timp mintea mea nebună ieșise din aria neagră unde durerea atinsese înălțimi orbitoare cu o nonșalanță ieșită din comun , și un zâmbet destul de larg și natural îmi apăruse pe buze , și nu era vinul că era abia al doilea pahar . Îmi văzuse zâmbetul și lacrimile îi acoperiseră irisul lăsându-l incețoșat .

– Nu plânge , nu acum după ce ai consumat tot ce am avut mai bun , fii barbat ce mama dracu ! Îmi venea deja să râd când îl vedeam cu câtă nesimțire iși păstrează capul în pământ , și-am râs cu lacrimi dulci , că pe alea amare le vărsasem cu câteva momente înainte de a-mi ajunge la ușa călăul . Nu trebuie să regreți nimic în viață , mai ales orgasmele dragul meu ! Își ridicase capul din pământ și mă privea deja rușinat , cutele frunții sale erau adancite în pielea-i gălbejită scoțându-i în evidență ochii verzi . Doar veioza primită în dar de la o prietenă lumina sufrageria , el stătea așezat lângă ea în timp ce eu stăteam în partea întunecată , știam că așa nu-mi poate vedea lacrimile și pot plânge în voie . Avea o cămașă albă cu o cravată verde , pe care o trăgea în jos tot mai tare în încercarea-i disperată de a-și elibera gâtul , pantalonii negrii de-i purta arătau de parcă nu-i călcase niciodată , iar zona genunchilor era puțin lucioasă de la cât o frecase cu palmele lui transpirate . Te relaxezi , ne relaxăm și după te duci acasă că e târziu și vreau să dorm!

– Cum adică ? Și nu discutăm despre relatia noastră , despre noi ?

– Ce-ar mai fi de zis și nu am menționat ? Relația noastră nu mai e subiect de discuție pentru că nu mai e nimic de discutat , situația e limpede ca mările albastre iar noi suntem deja un trecut . Un trecut empiric , frumos , nesimțit și fără cortine , știi clar că pentru mine trecutul înseamnă istorie iar uneori istoria e extrem de inutilă . Dragul meu , dacă ucizi soarele nu te aștepta ca luna să îi ia locul , apa dulce niciodată nu va fi la fel de inutilă ca cea sărată , orbul nu traiește viața dacă nu aude iar dragostea nu e cotată la bursă , valoarea ei e indescifrabilă și odată scăzută , să nu incerci să o crești la loc . E ca și cum ai planta trandafiri iarna și i-ar acoperi zăpada , nu da cu bățul altuia in propia-ți baltă că altfel disputele vor fi pe baza bățului , oamenii pun preț pe dragoste ca pe haine , doar că tu alegi când îți arunci hainele deja cumpărate dar odată ce ai imbrăcat dragostea si ai aruncat-o , și de-ar fi să o iei de pe jos și să o scuturi , niciodată nu va mai fi la fel . Nu călca in picioare ce-ai primit.

– Nu te înțeleg !

– Nu m-ai înțeles niciodată , dar eu te-am înțeles mereu …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s