La taclale cu dragostea

on

sunset_by_sinzzz-d42g8v8” – Te-am asteptat ! Unde ai fost ?

– Iarta-ma , nu te gaseam ! Am incercat la ziar cu un anunt , am incercat in gari , in trenuri si in taxiuri . Tu , nimic ! N-ai fost . Si am decis sa plec . Si totusi te-am gasit .

– Si daca tot e tarziu , de ce ai mai venit ? De ce ? Eram bine , eram impacata , stiam , ca n-ai sa-ti mai areti ochii , dar ii expui acum in fata mea , asemeni , unui tablou . Ar trebui sa ti capul in pamant , si sa te intorci , si sa pleci . Am fost bine femeie , am fost bine , si vi cu zbucium , cu furtuna , cu nesat si nerv  sa ma zgudui ! Eu nu merit asta , deloc !

– Eu stiu , dar el m-a impins , mi-a legat mainile , si m-a legat fedeles de un buchet de flori , si m-a obligat sa vin . M-am zbatut , i-am cerut sa te lase in pace , dar i-a platit floraresei , de la coltul strazii de langa Universitate , florile , si s-a urcat repede in masina , alergand de nebun .

– Nu ai incercat destul , nu ai incercat , trebuia sa te smulgi din stransoare , trebuia sa pleci inainte ca el sa ia florile , acum e aici , ce-o sa-i zic ?! Cum am sa-l privesc , cand ochii lui de caine , ma imobilizeaza ca o camasa de forta ?!

– Tu trebuie sa fii tare , el are sa se plictiseasca curand , el are sa plece !

– Si ce ma intereseaza pe mine ca el pleaca ? Eu ce fac dupa plecarea lui ? Eu plang iar ?

– Da !

– Nenorocito , am sa te pocnesc , am sa te las fara grai !

– Fa-o ! Haide , indrazneste ! Dar il iubesti , femeie dobitoaca ce esti , pentru ca daca nu l-ai iubi , eu n-as fi venit odata cu florile ! De ce le-ai primit ?

– Ce era sa-i zic ? Ca nu ?

– Da ! Trebuia sa-i inchizi usa , dar l-ai poftit in casa , i-ai promis , si el a venit . Acum taci , inghite , si sufera daca esti proasta !

– Sunt ? Sunt proasta ?

– Esti ! Eu crezi ca vreau sa vin sa te supar , crezi ca-mi place sa te dobor asemenei plopilor in vreme rea ? Niciodata ! Dar tu l-ai ales , prost , dar ai facut-o ! Eu vreau sa fac oamenii fericiti , eu ma daruiesc sufletelor , dar voi nu apreciati , voi cainilor dati nastere razboiului , voi aduceti furtuna pe marile linistite , voi cainilor va bateti joc de mine , si de frumusetea mea , de candoarea si de senzatia ce v-o fac cadou ! Asa ca nu ma invinovati pe mine , nu eu sunt de vina , ca tu ma vezi in oricare barbat , care-ti canta , iti picteaza sau iti spune poezii ! Nu arata cu degetul catre mine cand vorbesti , de nimicnicia sufletului tau , de abisul viselor tale , cand tu esti unica vinovata . Eu vin la pachet cu barbatul , ce-i drept , uneori sunt si eu o usuratica , dar nu mereu .

– Ah ! Taci ! Numai dai din clanta aia , catea nenorocita , de ce nu m-ai avertizat macar ?

– Eu am facut-o , femeie proasta ce esti , dar ti-ai inchis ochii ! Oarbo ! Vrei surle si trambite , girofare , tu crezi ca eu fac totul in relatia voastra , tu trebuie sa faci totul de dragul meu ?! Eu sunt acolo , dar nu sti sa apreciezi , te temi de mine ca de dracu , si acum imi ceri socoteala !

– O sa se intoarca ?

– Mai vine de cateva ori , dar are sa plece , tine de tine daca vrei sa-l faci sa stea , el e hoinar , n-are stare , e vai si-amar de capul lui , ca si de al tau .

– Ah draga mea , dragoste , ce-i de facut ?

– Nu stiu ! Dar pana atunci deschide usa , ca iar ti-a adus flori ! „

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s