Liniste …

'Era cald ieri , foarte cald si frumos . A adus bunica flori pentru tata , si am mers la el . Taximetristul era e placul meu , era cald si amabil , ne-a dus pana unde i-am cerut , i-am lasat ceva in plus , pentru ca era Duminica si vreau sa cred ca in unele zile ale saptamanii sunt mai buna , desi acest lucru se intampla rar si ma face sa-mi pun semne de intrebare , la care surpriza , am si raspunsuri , dar pentru raspunsurile mele am formate alte intrebari , la care nu am raspunsuri . Am urcat scarile , nu-mi vinea sa plang , vroiam doar sa asez florile in vaza si sa aprind lumanarile , dar am plans , iar mama imi spune sa nu mai plang ca ma imbolnavesc , dar uneori simt ca nu mai am lacrimi si uneori simt ca am prea multe … multe si sarate . I-am spus ca-l iubesc , si cu gandul l-am implorat cum o fac de nenumarate ori , sa vina sa-l vad in vis , sa-mi vorbeasca .  Incepuse sa fie tot mai cald , m-am asezat cu bunica pe o banca , la taclale , si mi-a cerut sa mergem pe jos acasa . E destul de mare distanta pentru un om in varsta , de la locul cu pricina , pana la mine la apartament . Tatei i-a placut mereu natura , era mandru de gradina luni de la tara , pe care cand putea o ingrijea parca si cu sufletul , nu doar cu mainile , dar si roadele erau pe masura , acum dintr-un varf de deal , are o vedere extraordinara , relaxanta dincolo de portile mari si de garduri . Locurile alea unde sunt si altii ca si tata , pamanturile alea ar fi trebuit sa fie pline de flori si de arbori infloriti si care rodesc , doar pentru multitudinea de lacrimi care au umezit pamantul . Vorbeam cu bunica despre tata , imi aminteam ,ne aminteam , la urma urmei , dupa ce pierzi un om nimic nu e mai pretios ca amintirile cu el si pozele .

De multe ori , mi-am dorit cu inversunare , cum nu mi-am dorit vreodata : sa dau timpul inapoi . Uneori era atat de arzatoare dorinta mea , arzatoare era la facultate cand aveam examene , ca deh dadeam si eu cu batu-n balta , ca mie tare imi mai place sa ma lupt cu baltile , de mica le calcam in picioare , si ele se prelingeau pe pantalonii si pe papucii mei , fara pic de rusine iar mai apoi ma alegeam cu o bataie de la mama , o mustrare de la tata si o pedeapsa , de parca nu era destul cu bataia de la mama . Eram copii . Dar din pacate timpul inapoi nu-l poti da , dar as fi schimbat multe , as fi corectat multe , dar in zadar .  Bunica se plangea ca ii e cald , pornisem pe jos catre casa , si tragea saraca la umbra , ca albinele la cafeaua lui Carmen cand statea in autogara sa astepte bus-ul catre casa , ca si mine dealtfel . Era atata liniste pe strada aia , ca nu-ti trebuia sa inchizi ochii ca sa dormi , ii puteai tine deschisi si aveai senzatia ca dormi , soarele imi incalezea spatele , iar cerul de un albastru cald imi incanta ochii , ma gandeam ca tata sigur a vazut ca l-am cautat , a zis bunica sa-mi iau la revedere de la el ca in curand plec , si i-am spus ca nu-mi iau inca , ca vreau sa-i mai cumpar flori , flori pe care insa sper ca nu o sa le mai fure , pentru ca nu concep cum poti fura lucruri de pe mormant , dar orizonturile hotilor sunt intinse si nelimitate si har Domnului sunt si inventivi , pacat ca nu-si folosesc inventivitatea cand vine vorba de munca . Am ajuns acasa . Era goala si era liniste , dar de data asta era o liniste care ustura . Am mai povestit despre tata .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s