O zi de toamna cenusie …

autumn-forest-grey-leaves-path-Favim.com-423668Era atat de frig . Cerul era gri asemeni cenusei , norii stateau sa se scuture , puterea lor puteai sa o masori doar privindu-i . Dupa o indelungata asteptare trenul apare in gara , cerul era la fel de cenusiu , norii au cernut apa proaspata , rece . Trenul parea trist , era gol . Goliciunea lui am asemanat-o cu cea pe care o are un om care a pierdut tot si i-au mai ramas doar lacrimile , amintirile si nespuse dorinte . Era liniste in tren , dar si cald . Mi s-a cerut sa prezint biletul , l-am aratat , iar controlorul si-a continuat rondul lui atat de usual . Trenul pornise lent , fara sa scoata sunete grave , mi-am pus castile pe urechi si am pornit muzica , nu-mi ardea de beat-uri energice , pentru ca in acea dimineata energia imi lipsea cu desavarsire . Rosie Thomas canta trist Farewell , simteam o liniste incontrolabila , si o tristete deranjanta . Ploaia a inceput sa cada , cu tot mai multa putere , trenul mergea incet , calm . Lanuri de porumb culese , erau batute de vant , dadeau impresia ca sunt trestii solitare . Parca si afara era liniste , desi ploaia incepea sa fie zgomotoasa . Am ales sa lecturez putin ca sa-mi mai schimb starea , cand defapt m-am adancit si mai tare in ea . Alesesem sa citesc ” Noapte buna , blandul meu print ” scrisa de Pierre Charras , „noapte buna blandul meu print” reprezinta o ultima replica din Hamlet , pe care scriitorul a ales-o ca si titlu . Ma gandeam la tata . Poate faptul ca se apropie plecarea ma face atat de sensibila , de maleabila , simt ca as putea plange zi de zi si uneori ma oblig si ma dojenesc singura spunandu-mi ca prea multe lacrimi fac rau . In carte personajul principal avea o familie fericita , inghesuita undeva intr-o casuta din Paris , doi parinti care se simteau prea mici datorita lacunelor intelectuale , si datorita lipsei de carte , un tata care isi dorea ca fiul lui sa reuseasca ce n-a reusit el , un tata care ca si al meu s-a stins pe un pat de spital in urma unui cancer pulmonar . La un moment dat aveam impresia ca scriitorul imi scrisese o secventa din propria-mi viata . Ajutat de tot felul de tuburi si de un tub de oxigen , tatal acelui baiat s-a stins , fara sa-i spuna copilului sau ce simte pentru el , a incercat toata viata sa-i inspire dragostea pentru carte , a cautat sa-i insufle principii dupa care sa se poata ghida , si a fost dezamagit ca fiul sau a fost un simplu mecanic , ca mai apoi sa fie mandru ca fiul sau era profesor universitar si preda altor „profesori” (studenti) . Acel barbat si-a plans tatal , mai mult ca orice , mama lui se stinsese de dorul sotului ei, simtea o dragoste imensa fata de acesta , dragostea dintre ei a durat ani buni , spulberand orice zicala conform careia dragostea dureaza doar 3 ani . Trenul inainta la fel de lent , simteam ca nu mai ajung la destinatie , ma podidisera lacrimile , si ma simteam ca o pisica care vede mai multi soarecei si nu stie pe care sa-l apuce , exact asa nu mai stiam eu de pe care obraz sa-mi sterg lacrimile . Ploaia devenise violenta , trenul stationa la nici 20 de minute de destinatie . Tabloul de afara era dureros , era trist , eram furioasa , treceam repede de la o extrema la cealalta , in timp ce citeam gandurile acelui om care isi pierduse ambii parinti . Eram consternata , consumata si frustrata ! Da ! Eram frustrata pentru ca existata atata durere spre sfarsitul vietii , eram suparata pentru ca nu intelegeam de ce atata suferinta in viata mea , nu credeam in copilaria mea ca voi ajunge vremuri in care voi putea sa adorm noaptea ajutata de o pastila , ca voi avea atatea ganduri , atata stres , atatea probleme , atatea intrebari fara raspuns . Aveam mainile reci . Ma gandeam la plecarea mea care se apropie cu pasi repezi , goluri si-au facut loc nestingherite in stomacul meu , dar eram bucuroasa deoarece stiam ca ele aveau sa dispara , dar ma gandeam la golurile din suflet , ma gandeam , oare acele goluri cu ce le umplu?!  Ma bucur cand oamenii ma surprind , ma uimeste acest lucru uneori intr-un mod placut , alteori intr-un mod neplcut . Zuza mea m-a uimit pana la lacrimi , imi spunea plangand : ” Eu nu te sun , stiu ca nu te sun , dar acel lucru nu inseamna ca nu ma gandesc la tine , si ma gandesc cat de puternica esti tu , si imi pare rau ca a murit unchiu’ Valer ” . Sunt niste cuvinte care mi-au rupt sufletul si pe care n-am sa le pot uita , desi chestia cu omul puternic , da ca un paradox daca stati sa-mi cititi randurile mai sus asternute . Uneori am impresia ca durerea se amplifica , ca sa adanceste in mine asemeni frigului care imi face turturi pe oase . Am ajuns la destinatie , am inchis cartea , si am uitat durerea in tren , alaturi de ploaia care incetase si care avea sa inceapa din nou , doua ore mai tarziu . Inchei aici , cu dor in suflet si cu lacrimi in ochi si ii zic tatalui meu : ” Noapte buna , blandul meu print ” .

Va imbratisez cu drag cititorii mei pretiosi … Roxana

what_remains_of_grey_autumn____by_blackrugiada-d4g2d61

Anunțuri

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Aliosa spune:

    Poate melodia de mai jos iti va face ziua mai frumoasa !

    Aliosa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s