Caz inchis !

Absolut orice ajunge la noi , pleaca . Pleaca fara sa spuna de ce , cand ajunge nu spune de ce . Ne privim unii pe altii in ochi cu o superficialitate greu de imaginat , ne ramane imortalizat in minte irisul celui din fata noastra , dar nu ne ramane nimic din ceea ce dezvaluie privirea . ” Am vorbit cu X. E bine . Nu l-am mai vazut de o vreme . Sigur te sun”. Superficialitati , intrebari a caror raspuns nu-l asteptam , nu mai e timp sa stam sa intrebam din inima ” Ce mai faci ? ” , intrebam pe fuga , raspunsul rasuna de la 3 m departare si mereu spunem ca ne grabim . Unde ne grabim ? Oare ne grabeste timpul sau il grabim noi pe el ? E timpul vinovat de frustrarile si de ranile noastre interioare aparute  odata cu varsta sau suntem noi vinovati ca ajungem la 50 de ani , mai prapaditi si mai stinsi , decat umilii nostri strabunici care pe la 80 inca zambeau ?! O sa ne dam candva seama ca ne-am gandit prea mult , ca ne-am consumat prea mult , ca ne-am plans prea mult sau pur si simplu o sa trecem peste , fara nici un fel de regret ?! Incerc sa invat lucruri in fiecare zi , incerc sa-mi stapanesc emotiile cand vorbesc in public si sa-mi inabus lacrimile cand vorbesc cu mama la telefon . Mi-e dor de mama dar trebuie sa cresc si n-am crezut niciodata ca maturizarea vine din durere , din responsabilitati care nici macar nu-ti revin la o anume varsta . N-as fi crezut niciodata ca maturizarea poate fi brusca , credeam ca e lenta si usoara . Cand maturizarea are loc la o varsta oarecum frageda , vei continua sa te maturizezi fara dar si poate , poate vad lucrurile gresit , dar am impresia ca maturizarile rapide si continuue te transforma intr-o bucata de piatra . Te transforma intr-un robot cu suflet , care se incarca cu oxigen si are probleme cu somnul dar care devine oarecum imun sentimentelor de natura frumoasa . Robotul ala e mancat pe dinauntru , ars , dar el isi continua sarcinile , indatoririle schitand zambete false , afisand fericire superficiala , ca mai apoi la o anumita varsta , cand nu mai functioneaza la capacitate maxima , sa stea pe un scaun si sa se gandeasca … si se va gandi mult si tot ce isi va dori e un raspuns la intrebarea : „Cum de am ajuns asa?” . Raspunsul poate veni usor , dupa un inventar interior , o cautare in memorie si poate cateva fotografii . Ne grabim spre batranete , ne grabim la munca , ne grabim la tren … ne grabim , ne grabim , ne grabim iar dintr-o data graba aceasta va fi ucisa de varsta . Cu cat inaintam mai mult in varsta cu atat ne dorim mai mult sa dam timpul inapoi . De doua ori mi-am dorit sa dau timpul inapoi , o caldura puternica mi-a strabatut corpul , impreunandu-se cu lacrimile care imi udau fata si tot ce-mi doream la momentul respectiv , e sa merg inapoi in timp , sa repar ceva , un lucru foarte de mic dar care m-a costat enorm . Era ca si cum avusesem totul in mainile mele si dintr-o data am pierdut tot , mi-am dirijat prost gandurile si mi-am coordonat si mai prost credintele si s-a terminat . S-a terminat ca sa inceapa si a trecut deja mult timp de cand a inceput si inca decizia aceea imi bantuie noptile ,gandurile , dialogurile cu prietenii … si sunt constienta ca ceea ce am inceput eu cu mana mea doar eu pot termina , de data asta timpul nu ma mai ajuta , poate doar ma alina , dar o face in doze mici administrate la intervale mari .

O sa imbatranim toti , o sa avem o batranete plina de regrete , plina de imortalizari ale glorioasei tinereti cand faceam de toate , cand pierdeam noptile te miri pe unde , cand pur si simplu ne bucuram aproape de orice lucru . Dar daca ne vom uita bine in interiorul nostru , vom gasi vechiul eu inca acolo , nevindecat dar cu siguranta inabusit si incastrat in perete , o sa ne fie prea rusine cu noi insine ca sa-l mai aratam lumii , vom prefera sa zambim lumii cu riduri adanci pe fata , avand parul carunt si mainile tremurande decat sa plangem , pentru ca multi ne dorim sa plangem dar nu putem . Poate vom imbatrani frumos sau poate vom muri inainte sa imbatranim , niciodata nu sti ce o sa se intample maine .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s