Viata e frumoasa daca esti nebun …

O tigara … desprinsa de realitate , am uitat , am uitat de ce era in jurul meu , am uitat de ei si de tine . Mintea mea milita pentru o cauza iesita din uz , refuzam sa gandesc logic , refuz sa mai gandesc logic si sanatos , nu mai am timp , nu vreau sa mai am timp . O carte … tipa puternic , nu-mi spunea nimic , ma agasa , nu reuseam sa mai vad , m-am adancit in adanc si nu mai gasesc iesirea . Nu mai am timp sa lupt , nu mai am vointa sa lupt , am obosit , e prea greu . 

Ahh … prea usoara calea asta parca , e usor sa renunti , imi doresc sa renunt , ceva ma tine in loc , ma mentine vie , ceva ce e dincolo de puterile mele . As schimba ceva , mi s-a acrit de schimbari , mi s-a acrit de indatoriri , de obligatii , de angajamente , de rutina , de probleme , de mine , de voi si de el .

Un loc … un loc linistit , mireasma dulce a florii de vanilie se simte , soare cald si linistit , liniste multa , prea multa , senzatie indusa de imprejurimi , o plapuma pufoasa , muzica despre si pentru suflet , o voce calda spune povesti , nemuritoare, visatoare , de nedescris … plang … ahh , am uitat sa pun punct .

Pierd … ba nu , am pierdut deja , nu ! Nu sunt sigura ! Mint ! Fumul dens si negru scapa grabit din tigara mea , danseaza vals … o alura superba , e trist , nu are partenera , ii vine sa planga . A inceput sa danseze si danseaza atat de frumos , o lacrima amara i se prelinge pe obraz , spera sa o intalneasca dar stie ca e imposibil.

Visez cu privirea pierduta la ziua de ieri , ziua de maine e istorie , induc in eroare privirile , parca am murit dar respir … respir greu , aerul imi paraseste trupul , simt cum venele mi se strang iar sufletul imi ajunge instant in gat … asta e pentru ca mi-am imaginat cum o sa mor .

Viitorul e incert , negru conturat de niste culori vii , respiratia mi se rareste cand vorbesc de el , nu-l cunosc inca , e incert , mi-e frica de el , stiu insa ca va fi bine , o sa ma faca fericita , o sa plang din cauza lui , zambesc  , un nebun imi spune ca viata e frumoasa , nu-l mai cred !

Sunt geloasa pe nebun , nu-l inteleg , e foarte clar cand vorbeste , e trist , sufera enorm dar zambeste … am motive sa-l invidiez , lumea prin ochii lui e o poveste de viata , ne vede clar dar totusi e orb . Miopia lui se traduce prin pleoapele grele care-s adormite de oxigenul mizerabil in care este innecat orasul . Mi-a spus sa am incredere caci si el are , cu lacrimi in ochi imi spune ca-si doreste sa se vindece dar parca nebunia ii e drog si ar vrea sa raman drogat mai degraba dar ii e dor de copiii sai . Bogata imaginatie .

O legatura bolnavicioasa imi loveste mintea , pierd sirul , ma chinui sa inteleg ce naiba caut aici si de ce nu-s dincolo , dar unde naiba e dincolo ?! Intrebarile sunt multe , dese la fel ca cele ale unui copil invatacel iar raspunsurile nu sunt pe masura . Am invatat ca uneori eu sunt interogator si interogat , eu sunt problema si rezolvare si eu sunt eu si un alt fel de eu .

Te iubesc mama …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s